1. Identificare: nume general, local, definiţie scurtă, circulaţie, similitudini transfrontaliere:
Nume general: Covorul în bumbi
Nume local:
covor ales în bumbi, covor în bumbi, covor sînii fetei, covor-masajor.
Covorul „în bumbi” este un tip de ţesătură groasă – facturală cu o faţă brodată confecţionat din fire de lînă răsucite pe urzeala groasă de cînepă sau bumbac din 6-8 fire răsucite şi întinse pe o ramă.
„Covorul ales în bumbi” a fost răspîndit în zona centrală a Moldovei r-nul Calaraşi, Orhei, Nisporeni, Făleşti, care prin sec. al XVIII-lea ajunsese la înflorire, dar în a doua jumătate a sec. al XIX-lea începe să dispară. În urma cercetărilor complexe cu cercetătorii români s-a stabilit că asemănătoare covoare cu aşa factură nu sunt cunoscute. Astfel putem concluziona despre autenticitatea acestei tehnologii unicale din Moldova. Încercarea de a-l valorifica şi perfecta tehnologic a fost reluată în cadrul Secţiei de Studiere a meşteşugurilor artistice AŞM în a. 1995, apoi a fost propus ca gen de artă pentru educaţia tehnologică în şcolile medii şi speciale. Astăzi în multe şcoli se produc mici covoraşe alese în bumbi. Unul din centre de instruire şi producere a covorului în bumbi este muzeul „Casa părintească” din s. Palanca, r-nul Călăraşi sub conducerea meşteriţei Popa Tatiana.
2. Caracterizare: descriere, funcţii, aspecte morfologice, mod de manifestare:
Covorul „în bumbi” poartă astfel de denumire datorită facturii obţinute în formă de nasturi bombaţi „bumbi” împletiţi cu băteală din fire groase de lînă colorată în jurul unui punct de intersectare a 8 fire – „cruce” cu 8 raze, obţinut din firele urzelii întinse pe ramă.
Un „bumb” are mărimea de la 2x2, 2x2 cm. Desenul se face respectiv numărul de module-bumbi. Deobicei desenele sunt mai simple – figuri geometrice, vegetale stilizate. În dependenţă de mărimea covorului, ţinînd cont de mărimea unui modul. De obicei rama covorului e mai mare decît trebuie să fie covorul, fiindcă după broderie covorul se micşorează parţial. La „alesul” covorului prin broderia dată avem nevoie de mici suveicuţe pe care înfăşurăm aţa, sau de ace îndoite chirurgicale, bolduri cu ajutorul cărora trecem firul de băteală în jurul punctului de intersecţie. Pentru ca bumbii să se primească toţi de aceiaşi mărime, e necesar a împleti unul şi de măsurat de ce lungime de fir de lînă avem nevoie. Dacă am stabilit lungimea firului apoi respectiv culorii motivelor ornamentale tăiem fire de lînă de aceiaşi lungime şi culorile respective desenului cu mică rezervă în plus.
O etapă responsabilă în executarea covoraşului este finisarea lui. Cînd este gata se taie unu cîte unu firele de urzeală la cuiele de pe ramă şi se leagă nod şi capetele se ascund cu cîrligul în spatele covoraşului. Apoi în aceste locuri, în dreptul fiecărui bumb se leagă franjuri puse în 4 şi se primesc de 8 fire lungi de 4-5 cm.
Acest tip de covoare au funcţie decorativă şi terapeutică. Ele sunt utilizate în calitate de covor-masajor, fiindcă bumbii bombaţi contribuie la relaxarea sistemului nervos, a durerilor şirii spinării etc.
3. Descrierea comunităţii(lor), grupurilor, persoanelor sau instituţiilor purtătoare:
Ele au fost răspîndite în zona centrală în unele raioane (Călăraşi, Orhei, Făleşti) şi erau folosite ca decorative, dar aproape că nu s-a păstrat producerea lor. Astăzi ele se confecţionează cîte puţin în unele şcoli şi expuse la expoziţiile şcolare. Purtătorii acestui tip de covor „sculptural”-factural sunt puţini, dar tehnica lui se extinde.
4. Descrierea situaţiei la zi privind viabilitatea:
Astăzi acest tip de covor foarte puţin se produce numai în unele şcoli şi în atelierul Muzeului „Casa părintească” s. Palanca. Tradiţiile lui din sec. XVIII au fost pierdute şi astăzi ele se readuc, se valorifică din nou. Urme pot fi găsite în r-nul Făleşti.
5. Data inventarierii, specialistul:
10.01.2011 Elena Postolachi, cercetător ştiinţific coordonator Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală.
6. Referinte la literatura, discografie, materiale audiovizuale, manuscrise aflate in comunitate, materiale de arhiva, diferite imagini:
Postolachi E. Ţesutul şi alesul covorului// Educaţia tehnologică în şcoala auxiliară. Concepţie şi programe de instruire. Chişinău, Epigraf, 2002, p. 76-92.
Postolachi E. Alesul covoarelor// Meşteşuguri populare artistice. Ghid metodic pentru cadrele didactice în învăţămîntul special. Chişinău, 2006, p. 72-77, 85-87, p. 112-113.
Postolachi E. Arta covorului. Covorul în bumbi// Educaţie tehnologică. Manual pentru clasele a VIIa şi a VIIIa. Chişinău. Litera Educaţional, 2007, p. 106-117.
