Ţesături ornamentate

1. Identificare: nume general, local, definiţie scurtă, circulaţie, similitudini transfrontaliere:

Nume general: Ţesături ornamentate

Nume locale: Ţesături în ozoare

Ţesături cu alesături, ţesături iţate, ţesături cadrilate, ţesături vrîstate, ţesături în scaune, ţesături ridicate cu spetează, ţesături alese cu laţuri, ţesături alese cu miţe etc.

Ţesături decorative populare prezintă o grupă mare de ţesături şi piese de lînă, bumbac, in, mătase sau din fire îmbinate ţesute manual cu desene facturale – „iţate” sau colorate – „vrîstate”, „cadrilate”, „alese”, „alese-ridicate”, „glauşate”, decorate deseori adăugător cu horboţică, broderie etc.

Ţesăturile decorative în R. Moldova răspîndite pretutindeni în toate raioanele şi satele ţării: referitor denumirea „ţesături decorative” este mai mult o denumire ştiinţifică în urma sistematizării tuturor ţesăturilor populare. În mediul rural se utilizează termeni şi denumiri concrete ale piesei ţesute (păretar ales, ţol, prosop etc.) şi nu se mai concretizează aspectul lui decorativ, fiindcă aproape toate piesele, ţesăturile confecţionate manual prezentau valori utilitar-decorative, aveau funcţie practică şi erau înfrumuseţate cu decor.

Asemenea ţesături decorative aveau răspîndire universală la toate etniile care prelucrau fire textile şi ţeseau, inclusiv la popoarele vecine cu deosebirea în gama cromatică, tehnicile de ţesut etc.

2. Caracterizare: descriere, funcţii, aspecte morfologice, mod de manifestare:

Ţesăturile decorative prezintă cea mai mare grupă a articolelor ţesute manual, fiindcă aproape toate piesele ţesute aveau decor, uneori cu excepţia ţesăturilor de cînepă de uz gospodăresc.

Ţesăturile manuale întotdeauna se realizau să fie utile şi frumoase.

Aspectul decorativ al ţesăturilor se obţinea prin diferite metode de lucru şi procese tehnice: prin metode de programare a firelor de urzeală după anumite formule matematice complexe; prin folosirea firelor de diferite culori îmbinate simetric sau asimetric la ţesăturile „vrîstate”; prin îmbinarea firelor colorate din urzeala şi băteala pentru obţinerea ţesăturilor „cadrilate”; prin metoda de realizare cu fire de lînă colorate a „alesului pe fire numărate” a diferitor motive ornamentale (la covoare, lăicere, păretare, catrinţe, traiste, pentru care se adăuga denumirea tehnicii – „păretar ales”, „catrinţă aleasă” etc.), prin tehnica „alesului ridicat cu andrica”, care constă în formarea desenului de o singură culoare datorită laţurilor ridicate din firele de lînă a bătelii (cuvertură – „niţurică” aleasă pe andrică”); prin „alesul cu miţe” – fire scurte de lînă, legate prin noduri de firele urzelii; prin tehnica „alesului ridicat cu speteaza” în urma căreia se obţine desene geometrice, îndeosebi romboidale la ţesăturile de tip „rumbă”; prin metoda de broderie şi cusături; prin împodobirea cu horboţele etc.

Din grupa ţesăturilor decorative populare realizate manual fac parte: covoarele, lăicerele, păretarele, cuverturile, ţolurile, prosoapele, ştergarele, feţele de masă, catrinţele, fotele, chingile, brîiele, traistele, desagii, cergile, niţurcile, maramele, ştergarele de îmbrobodit etc.

3. Descrierea comunităţii(lor), grupurilor, persoanelor sau instituţiilor purtătoare:

Toate comunităţile rurale din Republica Moldova. Confecţionarea ţesăturilor decorative este realizată de femei, dar utilizarea lor e largă şi serveşte pentru toate păturile sociale şi de vîrstă: la decorul locuinţei, la ceremonii şi ritualuri de familie, în uzul casnic etc.

4. Descrierea situaţiei la zi privind viabilitatea:

În urma dezvoltării industriei textile, răspîndirii largi a ţesăturilor, covoarelor şi pînzelor pentru vestimentaţie ţesutul manual al ţesăturilor  decorative este în permanenţă reducerea. Totodată au fost desfiinţate unele fabrici de producere a covoarelor netede moldoveneşti.

Renaşterea unor tradiţii ale ţesăturilor decorative este reluată de unele mici întreprinderi meşteşugăreşti: „Casa Cristea”, Centrul de dezvoltare a meşteşugurilor populare din s. Clişova, r-nul Orhei, şi de unii meşteri populari individuali.

5. Data inventarierii, specialistul:

12.10.2010 Elena Postolachi, cercetător ştiinţific coordonator Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală, doctor în ştiinţe istorice, etnolog.

6. Referinte la literatura, discografie, materiale audiovizuale, manuscrise aflate in comunitate, materiale de arhiva, diferite imagini:

Арбузов В. Ковры Бессарабии. Одесса, 1902.

Гоберман Д.Н. Молдавские ковры. Альбом. Кишинев, 1959.

Гоберман Д.Н. Ковры Молдавии. Кишинев, 1960.

Зеленчук В.С., Постолаки Е. Коворул молдовенеск (на молд., русск., англ.). Кишинев, 1990.

Постолаки Е.А. К вопросу классификации молдавских ковровых изделий XIX – нач. XX в// Известия АН МССР. Серия обществ. наук, 1983, № 1.

Постолаки Е.А. Молдавское народное ткачество (XIX – нач. XX в.). Кишинев, 1987.

Постолаки Е.А., Калашникова Н.М. Коворул молдовенеск. Кишинев, 1985.

Реммерь Т. Альбом узоров молдавских ковров. Кишинев, 1912.

Stoica G., Postolachi E. ...De la fibră la covor. Bucureşti, 1998.

Ciocanu M. Ştergare moldoveneşti. Chişinău, 2003.

Şofransky Z. Ştergarul tradiţional moldovenesc. Bucureşti-Chişinău, 2002.

*** Ţesăturile decorative populare constituie o bună parte din colecţiile muzeelor din republică datorită faptului că ţesăturile sunt cele mai larg răspîndite valori populare materiale.

*** O bogată colecţie de ţesături decorative care numeră piese vestimentare ≈ 2500 buc., covoare şi ţesături ≈ 1350, prosoape ≈ 4100, etc. formează fondurile de bază ale Muzeului Naţional de Etnografie şi istorie Naturală.

 

Subscribe to Fluxuri Distribuţie