Prelucrarea artistică a pietrei

1. Identificare: nume general, local, definiţie scurtă, circulaţie, similitudini transfrontaliere:

Nume general: Prelucrarea artistică a pietrei

Nume local: Cioplitul pietrei

Prelucrarea artistică a pietrei  în ţinutul nostru are rădăcini milenare. Mesteşugul este documentat arheologic încă din paleoliticul superior. Unelte de muncă, arme de luptă, stele funerare sunt vestigiile principale ce atestă evoluţia meşteşugului  în aceste timpuri de început. În epoca feudală prelucrarea artistică a pietrei  capătă o largă dezvoltare prin construcţia oraşelor, cetăţilor, edificiilor de cult, perfecţionarea istrumentaului de muncă. Cioplitul pietrei a avut un rol deosebit şi permanent în modelarea spaţială a habitatului omului, atingînd apogeul de realizare artistică în arhitectura populara în piatră. Cea mai largă ascensiune  ea a căpătat în a II jum. a sec. al XIX-lea. Dezvoltarea rapidă a relaţiilor capitaliste a condiţionat creşterea necesităţii de materie primă pentru construcţii, a sporit extragerea pietrei. Noi tehnologii şi instrumente  de dobîndire a pietrei (în special ferăstrăile de fier) au permis meşterilor să diversifice întrebuinţarea pietrei. Calităţile deosebite ale pietrei – trăinicia, durabilitatea, precum şi factura frumoasă a stimulat procesul de  înlocuire a materialelor perisabile ca lemnul şi lutul şi ca material constructiv şi decorativ. În urma preluării creatoare a stilului clasicist urban, utilizat frecvent în construcţia conacurilor boiereşti, a caselor orăşenilor din acea vreme s-a constituit treptat decorul popular în piatră, reflectat cel mai plenar în construcţiile gospodăreşti ţărăneşti (case de locuit cu galerii de piatră, hogeacuri, anexe gospodăreşti-beciuri, porţi, fîntîni).

Cioplitul pietrei este practicat în centre specializate. Existenţa unor rezerve de piatră de calitate potrivită, accesibile, aflate la suprafaţa pămîntului, a fost condiţia principală de perpetuare a acestei ocupaţii. În  raioanele de nord - în  (s. Gordineşti,  Feteşti r-l Edineţ, Văsoca  r-l Donduşeni, s.Cosăuţi, Soroca, s. Sănătăuca r-l Camenca),  centru (s. Horodişte. r-l Rezina, Brăneşti, Butuceni, Morovaia, Furceni, Jeloboc r-l Orhei, s. Făureşti, r-l Criuleni) ale R. Moldova. Cu denumiri similare este practicat în România în zona subcarpatică din ss.Greceanca,Bădeni,Pietroasele, Ciuta-Buzău,Albeşti-Muscel, Scheia-Negreşti, Vama-Câmpulung Moldovenesc Scheia-Vaslui, Deleni-Iaşi. La fel şi în zonele limitrofe ale Ucrainei, preponderent în regiunea Transcarpatică.

2. Caracterizare: descriere, funcţii, aspecte morfologice, mod de manifestare:

În prelucrarea artistică a pietrei materia primă de bază pentru producerea elementelor de construcţie a caselor şi acareturilor - coloane, galerii, parapeturi, hogeaguri, stâlpi de porţi, confecţionarea uneltelor de muncă -pietre de moară, pietre de râşniţă şi tocilă, pive, mese de teascuri şi linuri pentru zdrobirea strugurilor, tăvălugilor de trierat, ghizdurilor de fîntînă, jgheaburilor de adăpat vite),  obiectelor de cult –troiţe, pietre funerare, răstigniri, „mese ale tăcerii” , realizate de către meşterii pietrari sunt rocile de piatră de gresie şi calcar. Ambele tipuri de rocă au calităţi  fizice şi plastice diferite, fiind utilizate corespunzător acestor calităţi.

Uneltele utilizate de meşterii pietrari sînt  simple: diverse tipuri de pene(icuri) şi dălţi, ghinul, cherna, ciocane de diferite mărimi şi destinaţii, buciarda, raşpa, ţanga(compasul), rigla, toporul, răzătoarea, ferăstrăul de fier . Ele servesc la deblocarea pietrelor de rocă, fasonarea, decorarea şi asamblarea pieselor şi detaliilor componente. In majoritate aceste unelte sunt confecţionate de meşter, ori adaptate de fierar la indicaţia lor. De obicei meşterii  prelucrează roca sub cerul liber. Ei plasează bucata de piatră direct pe pământ în poziţie orizontală  şi ore în şir , spriginindu-se când pe un genunchi când pe celălalt, înlătură cu multă migală, strat după strat, pentru a ajunge la forma dorită. După prelucrarea primară se trece la detalii, ornamente şi personaje. Ornamentele sînt diverse-rozetele spiralate şi solare, soarele şi luna, stele de diferite forme,rombul, cercul, triunghiul, flori, pomul vieţii, vrejuri cu flori şi frunze, viţa de vie cu struguri şi frunze ş.a. Majoritatea motivelor au avut la origini funcţii magice, care pe parcurs s-au pierdut,  s-au redus doar la simple simboluri cu caracter estetic.

În procesul de lucru meşterii petrari utilizează următoarele procedee de cioplire şi tehnici ornamentale – tehnica crestării, tehnica inciziei, tehnica reliefului plat, reliefului mediu şi înalt, tehnica cioplirii ajurate, tehnica sculpturii rotunde. Unele din ele sănt de origine arhaică, altele sînt preluate de meşteri mai recent.

Meşterii pietrari  şi creaţia lor şunt cunoscuţi pe  arealuri  extinse. Astfel din timpuri vechi ei comercializau marfa departe de locul de fabricare, utilizând adesea transportul fluvial. Meşterii din centrele mai îndepărtate de căile de comunicaţie executau marfa la comandă şi o distribuiau de la domiciliu(din atelier).

 3. Descrierea comunităţii(lor), grupurilor, persoanelor sau instituţiilor purtătoare:

În Republica Moldova se cunosc mai multe centre tradiţionale de prelucrare artistică a pietrei. Ele sânt dispuse în sate din vecinătatea râurilor Prut, Nistru, Răut, albia cărora şi-au croit drumul prin rocile de piatră naturală. In zona de Nord un renumit centru activ se găseşte în s.Cosăuţi din r-nul Soroca, situat în partea superioară a fluviului Nistru. Ca materie primă meşterii utilizează roca de gresie, care se extrage în carierele locale din timpuri imemorabile. De la inc. sec.XIX Cosăuţii se orientează spre necesităţile urbane, producînd în cantităţi mari dale pentru pardosirea podelelor din interiorul bisericilor, a pavajului pentru străzi, plăcilor pentru făţuirea bazelor blocurilor locative, detaliilor constructive şi decorative pentru diverse construcţii urbane.  Perpetuarea continue a meşteşugului a permis creşterea gradului de profesionalism, a sporit nivelul artistic şi a îmbogăţit fondul ornamental prin asimilarea a noi forme arhitecturale ale pietrarilor locali. Astăzi  Cosăuţii este cel mai activ, viabil şi cunoscut centru de prelucrare a pietrei, întrunind în diverse activităţi peste 45-48 meşteri. Cei mai remarcabili meşteri din acest sat sânt: Gîtlan Ion (a.n. 1936), Belous Serghei (a.n. 1937), Sapojnic Ion (a.n. 1932), Lozan Ion (a.n. 1942), Ciumac Anatol (a.n. 1948), Ştirbu Victor (1950-2008),  Cojocaru Sergiu (a.n. 1974). Ion Muntanu(a.n. 1987). Mulţi meşteri pietrari din această localitate deţin titlul onorific „Meşter-Faur”. Repertoriul pietrarilor locali este variat şi se înnoieşte ca răspuns la cererile şi necesităţile în amenajarea locurilor publice, în domeniul constructorilor de case noi. Meşterii preiau şi valorifică activ tradiţiile artistice ale altor centre  din republică.

Un alt centru de prelucrare artistică a pietrei în Nordul ţării este localizat în s. Gordineşti, r-nul Edineţ, amplasat pe cursul mediu al Prutului şi care utilizează zăcăminte din toltrele de calcar. Vechimea acestui meşteşug se socoate de 350-400 ani. Cei mai renumiţi meşteri pietrari din acest sat se trag din dinastia  Hămuraru . Fiind un centru mai izolat, aria de activitate a pietrarilor s-a  redus mult în ultimele decenii, ajungînd în pericol de dispariţie tocmai acum.

În zona de centru a RM cel mai viguros centru de prelucrare artistică a pietrei este localizat în s. Brăneşti - Butuceni, r-nul Orhei (sate din lunca r.Răut). Aici meşteşugul s-a afirmat încă în s. XIV-lea şi a avut un rol important în construirea oraşului medieval tătaro-mongol Şehr al-Djadid.  Creaţia de vârf a meşterilor din acest centru este arhitectura ţărănesca în piatră- fenomen artistic inedit în Europa, numit de unii specialişti „ordin arhitectural moldovenesc”, caracterizat prin unitate si intergritate stilistica şi o inalta tinuta artistica. El se constituie dintr-o galerie cu 4-6-8 coloane cioplite din piatra, pe care se sprigină stresina casei. Partea inferioară a colonadei se închidea cu un parapet, care consta din 2-4 tăblii, despărţite intre ele prin stălpisori ornamentaţi. Accentul principal in compozitie revine coloanei bine proportionalizate. Deşi coloana se compune din 3 elemente distincte, ea arata integră. Suprafaţa  orderului  este de obicei conturată prin caneluri incizate, colorate in culori albastru, cafeniu ori ohru. Partea principală a decorului coloanei o reprezintă capitelul, forma şi decorul căruia este deosebit de variat si include motive zoomorfe si fitomorfe, imbogatite cu motive geometrice. Decorul din piatra al caselor  din aceasta zona nu se reduce doar la galeria faţadei caselor, dar se completeaza intr-o armonie deplina cu cel al hogeacurilor, beciurilor si porţilor gospodariei. Bogatia si varietatea decorului din piatra, integritatea lui stilistica,expresivitatea artistica a combinaţiei de culori  imprima frumuseţe  şi măreţie acestui fenomen artistic unic.

Printre pietrarii vestiţi din Brăneşti la moment se numără Gondiu Tudor (a.n. 1962), descendent  dintr-o dinastie de pietrari vestiţi. A participat la restaurarea Arcului de Triumf  din Chişinău în  aa.2001-2002. Are ca discipol pe Prozorov Victor. Un alt pietrar este Tarnovschi Victor (a.n. 1942). În s.Butuceni activează meşterii Septelici Gheorghe (a.n. 1934), Botnaru Tudor (a.n. 1937),  Botnaru Gheorghe(a.n. 1939). Meşterii locali lucrează alt  tip de rocă - piatră provenită din depuneri si resturi marine calcaroase. Ea este rezistentă la acţiunea factorilor naturali, uşoară, lesne în prelucrare cu calităţi termoizolante bune. Este apreciată şi pentru culoarea deschisă, factura granuloasă fină  şi alte calităţi decorative.

Meşterii de aici erau neîntrecuţi în confecţionarea pieselor de decor popular în piatră pentru case, acareturi, beciuri, porţi, pietre funerare, răstigniri din piatră, o gamă larga de obiecte de uz gospodăresc.

La începutul sec. XX  din acest centru au derivat încă 2 centre noi-în s. Horodişte, Rezina şi în s.Făureşti, Goian r-nul Criuleni. Ambele centre au preluat secretele meşteşugului  din s.Brăneşti, r-l Orhei la începutul s.XX. Deşi ele se constituise ca centre autonome, şi-au creat un stil propriu, au degradat treptat în perioada sovietică, rămânând azi doar legendă. Meşterii pietrari  din s Horodişte  Morari Andrei, Vacari Mihail, Zaharia Gheorghe ,  au fost ultimii pietrari locali, specializaţi în producerea detaliilor arhitecturale pentru locuitorii satelor din vecinătate.

Transmiterea abilităţilor meşteşugăreşti  în această ocupaţie se face în diverse moduri, dar cel  mai tipic este ucenicia la meşterii cu experienţă. În localitate Cosăuţi au apărut mai multe întreprinderi private specializate în prelucrarea pietrei şi însuşirea meseriei se face în procesul de activitate practică. Pentru practicarea cu succes a activităţilor meşteşugăreşti în sprijinul meşterilor sunt Legea despre meşteşugurile tradiţionale (2003), Legea despre patenta antreprenorială(1998).ş.a. acte normative.

4. Descrierea situaţiei la zi privind viabilitatea:

Schimbările mari al modului de viaţă tradiţional, spre deosebire de alte meşteşuguri, au favorizat mult meşterii pietrari. Odată cu creşterea nivelului de viaţă a populaţiei  a  sporit  şi cererea la produsele meşterilor pietrari. Industria construcţiilor este cel mai mare solicitant. Tot mai mult sânt apreciate materialele naturale şi de persoanele particulare, care tind să-şi zidească case frumoase din piatră. Apariţia tehnicii moderne a sporit productivitatea acestui meşteşug şi prestigiul acestei profesii  vechi, care în perioada socialistă aproape că dispăruse. Această criză era motivată si prin aplicarea largă în construcţie a mortarului. 

Revenirea la economia liberă de piaţă  a repus acest meşteşug în drepturile sale fireşti. În ultimul deceniu se atestă un interes sporit faţă de creaţia meşterilor pietrari. Deşi  necesită investiţii mari pentru dezvoltare, iar materia primă este tot mai scumpă, cotele de ascensiune nu au fost depăşite. Aşa cum se prezintă, cioplitul pietrei constituie un izvor de inspiraţie pentru generaţiile noi de plasticieni şi meşteri pietrari.

5. Data inventarierii, specialistul:

08.01.2011.  Ion Bălteanu, cercetător ştiinţific, Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală.

6. Referinţe la literatură, discografie, materiale audiovizuale, manuscrise aflate în comunitate, materiale de arhivă, diferite imagini:

 Sculptura ţărănească în piatră. Bucureşti, 1969

Bâzgu E., Ursu M. Arhitectura vernaculară în piatră. Chişinău, 2009

Meşteşuguri populare artistice. Chid metodic pentru cadre didactice din învăţămîntul special. Chişinău , 2006

Malcoci Vitalie. Decorul arhitectural în piatră din arta populară moldovenească(sf. sec.XIX-sec.XX). Chişinău, 2000

Гоберман Д.Н. По Молдавии. Л.,1975

Лившиц М.Я. Декор в народной архитектуры Молдавии. Кшн. 1971

Захаров А.Н. Народная архитектура Молдавии. М. 1960

Obiecte cioplite din piatră din partimoniul muzeelor din Republica Moldova .

Mostre de arhitectură vernaculară în piatră din satele în care s-a practicat meşteşugul, sau s-a utilizat creaţia meşterilor pietrari

Troiţe, crucifixe, cruci  pietre funerare din satele Moldovei

Subscribe to Fluxuri Distribuţie