1. Identificare: nume general, local, definiţie scurtă, circulaţie, similitudini transfrontaliere:
Nume general: Împletitul din papură
Nume local: Ţesutul din papură
Meşteşug sau îndeletnicire casnică, practică de confecţionare a diverse obiecte din papură. Denumirea populară a meşterilor împletitori era”coşniţari”.
Îndeletnicirea a fost şi este practicată pe întreg teritoriu Moldovei, preponderent în regiunile de creştere spontană a papurei-.zone umede, cu lacuri, mlaştini, în delta sau luncile râurilor Prut Răut, Nistru . Meşteri specializaţi erau puţini. De obicei se lucra în familie atât de femei, cât şi de bărbaţi. Se lucrau mai frecvent obiecte de uz casnic, suporturi, jucării, pălării pentru bărbaţi şi femei, coşuri de diferite tipuri, mărimi şi utilizări, articole de galanterie-poşete, cutiuţe..
A avut o circulaţie generală, fiind mai frecvent practicat în raioanele de nord (Rîşcani, Soroca, Ocniţa), centru (Soroca, Rezina, Orhei, Teleneşti, Ştefan-Vodă), sud (Brînza, Colibaşi, Slobozia Mare, Vadul lui Isac, Cahul; Cantemir) ale R. Moldova. Cu denumiri similare este practicat în România în jud. Tulcea, Galaţi. La fel şi în zonele limitrofe ale Ucrainei, preponderent în regiunea Transcarpatică şi reg.Odesa.
2. Caracterizare: descriere, funcţii, aspecte morfologice, mod de manifestare:
Împletitul din papură s-a practicat (se practică) ca meşteşug sau îndeletnicire casnică. Lucrările din papură solicită multă răbdare, îndemînare şi fineţe în execuţie. Sunt utilizate de meşterii împletitori 2 specii de papură – Typha latifolia şi angustifolia . Papura se recoltează manual cu secera, un instrument special numit tarpan , sau cu diferite tipuri de cosoare. De obicei cea mai potrivită perioadă este iulie – octombrie, când apele sânt destul de scăzute. După recoltare papura se usucă prin expunerea la soare sau curenţi de aer. După uscare papura se leagă în snopi mici. Pentru împletit se foloseşte doar parte crescută sub apă a papurii, numită popular butuc. Partea aeriană se înlătură şi se leagă din nou în snopi, care se păstrează în depozit acoperit ori în aer liber şi poate deja fi utilizată în lucru. După dezlegarea snopilor se face selectarea papurii după dimensiuni (lungimea stanului) corespunzătoare. Butucul se defoliază în mai multe foi se execută manual cu ajutorul cosorului sau cuţitului. Cele mai bune foi se despică în făşii, care se umezesc în apă călduţă timp de 2-3 ore şi se răsucesc în sfoară pentru a se utilizează ulterior la împletit. Făşiile se răsucesc cu un dispozitiv simplu(cicârîc), pe care se bobinează firul răsucit. O variantă mai simplă este răsucitul din mână. Pentru ca sfoara să nu se usuce şi să piardă elasticitatea, ea se răsuceşte doar de lungimea necesară pentru confecţionarea produsului la care se lucrează, menţinând astfel flexibilitatea papurii. Pentru obţinerea unei sfori uniforme, făşiile se aşează astfel încât părţile groase să se suprapună peste cele subţiri, obţinându-se astfel un fir de grosimea necesară. Meşterii confecţionează un şir de articole din papură-diverse tipuri de coşuri, pălării,sacoşe, poşete, papuci de baie, ştergătoare, rogojini , suporturi, huse pentru sticle şi vase mari de capacitate.
Tehnologiile de împletire sunt diverse, dar simple. Împletitul se realizează fără unelte sofisticate sau maşini. Pentru împletirea multora dintre aceste obiecte meşterii utilizează calapoade de lemn, de forme şi mărimi necesare. Pentru confecţionarea rogojinilor şi a „paporniţelor”(coş de piaţă) se utilizează un dispozitiv numit război .Urzeala lor poate fi executată din sfoară de cânepă, rafie ori papură răsucită.
Împletitorii contemporani sunt mai flexibili, mai dinamici şi mai sensibili la cerinţele cumpărătorului. Astfel ei elaborează modele noi de împletituri, punând un accent deosebit pe obiecte cu destinaţie decorativă, suveniruri, bibelouri, jucării, măşti ş.a.
Majoritatea meşterilor utilizează papură de culoare naturală, alţii utilizează şi coloranţi naturali sau de anilină(chimici) pentru a înfrumuseţa marfa. La coşuri, poşete, sacoşe se aplică adeseori ornamente din diferite materiale prin coaserea lor cu fir din papură.
Meşterii comercializează această marfa prin reţeaua de magazine şi saloane specializate, în cadrul tîrgurilor şi expoziţiilor de artizanat, cât şi de la domiciliu (din atelier).
3. Descrierea comunităţii(lor), grupurilor, persoanelor sau instituţiilor purtătoare:
Această activitate se realizează manual în gospodării individuale. Meşteri împletitori sunt cei care lucrează anul împrejur. Unii lucrează ocazional, producând pentru necesităţi proprii, participări la expoziţii, sau în scopuri didactice. În ţinutul nostru meşteşugul nu a cunoscut forme de cooperare economică în practicarea acestui meşteşug. A fost şi a rămas o activitate individuală, de familie. Genul este practicat în egală măsură de femei şi bărbaţi. Un aport deosebit la perpetuarea acestor meşteşuguri l-au avut şi au meşterii Cheorghe Colesnic (1921-1999), Alexandra Moraru(1946), Nicolae Cibotaru(1945-2010) din s. Mitoc,Orhei; Nicolae Pruteanu (n.1924) din or.Nisporeni, Natalia Cangea (n.1960) din s.Zolonceni, r-l Criuleni, Brăila Gheorghe(1922-1988) din s.Giurgiuleşti ş.a.
În anii postbelici în satul Mitoc din r-l Orhei majoritatea sătenilor împleteau coşuri , confecţionau rogojini şi tăiau stuf din valea Răutului. Aria de comercializare a acestor produse erau tărgurile şi satele din Rezina, Orhei, Chişinău.
Transmiterea abilităţilor meşteşugăreşti în această ocupaţie se face în diverse moduri: în şcolile de zi şi auxiliare - la orele de educaţie tehnologică, activităţi extraşcolare. Uniunea Meşterilor Populari din Moldova organizează cursurilor de formare profesională a adulţilor la această specialitate. Este importantă desigur instruirea de către meşterii consacraţi a discipolilor. Ca formă de încurajare a împletitorilor Uniunea Meşterilor Populari din Moldova organizează expoziţii şi tărguri anuale specializate. Cea mai cunoscută este Expoziţia concurs a lucrărilor meşterilor împletitori din fibre vegetale cu aprecieri şi distincţii pentru cei mai buni meşteri împletitori. Pentru practicarea cu succes a activităţilor meşteşugăreşti în sprijinul meşterilor sunt Legea privind meşteşugurile artistice (2003), Legea despre patenta antreprenorială(1998).ş.a. acte normative.
4. Descrierea situaţiei la zi privind viabilitatea:
Schimbările mari al modului de viaţă al oamenilor din arealul rural au limitat substanţial utilizarea papurii în viaţa oamenilor.
Concurenţă mare cu obiecte confecţionate industrial, sau împletituri similare, confecţionate în Orient, care sunt şi mult mai ieftene descurajează desigur meşterii. O problemă greu de depăşit este şi colectarea materiei prime necesare pentru lucru. Dezvoltarea excesivă a agriculturii, uscarea mlaştinilor şi drenarea luncilor rîurilor a avut ca rezultat dereglare sistemelor ecologice şi reducerea catastrofală a resurselor naturale.
În perioada socialistă împletitul din papură aproape că dispăruse . Revenirea la economia liberă de piaţă a sporit interesul populaţiei rurale faţă de aceste îndeletniciri meşteşugăreşti şi pentru faptul că poate fi o sursă de câştig suplimentar şi de ocupare a forţei de muncă din sate.
În ultimul deceniu se atestă interes
faţă de acest meşteşug. Este apreciat faptul, că necesită investiţii puţine, iar materia primă este ieftenă. La fel în societatea noastră sânt apreciate calităţile obiectelor împletite din papură - un material ecologic, sănătos şi cu deosebite calităţi estetice. Împletiturile din papură sunt cumpărate de populaţie. Cu dezvoltarea producţiei agricole, turismului, altor ramuri economice ponderea lor va continua să crească continuu ca îndeletniciri şi surse financiare suplimentare.
5. Data inventarierii, specialistul:
29.12.2010. Ion Bălteanu, cercetător ştiinţific, Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală.
6. Referinţe la literatură, discografie, materiale audiovizuale, manuscrise aflate în comunitate, materiale de arhivă, diferite imagini:
G.Stoica, P.Petrescu Dicţionar de artă populară. Bucureşti, 1997.
Educaţia tehnologică în şcoala auxiliară. Chişinău, 2002.
Ivanescu Şt., Olteanu M., Bărbulescu Em. Împletituri din nuiele, papură, foi de porumb şi paie. Bucureşti, 1988.
Gavril, Magda, Împletituri de artizanat. Editura tehnică, 1975.
Meşteşuguri populare artistice. Chid metodic pentru cadre didactice din învăţămîntul special. Chişinău , 2006.
N.Cangea. Jucării din fibre vegetale. Chişinău, 2009.
E.Voloşciuc. Artă din pănuşi. Chişinău, 2003.
Г. Федотов , Сухие травы. Москва. 1997.
Colecţii de împletituri aflate în partimoniul muzeelor din RM, cea mai complexă fiind cea de la Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală.
Colecţii personale ale creatorilor contemporani.
Colecţii de împletituri aflate în posesia instituţiilor de educaţie (şcoli, grădiniţe,centre de creaţie şi meşteşugăreşti).
