1. Identificare: nume general, local, definiţie scurtă, circulaţie, similitudini transfrontaliere:
Nume general: Împletitul din nuiele de răchită(salcie)
Nume local: Împletitul din lozie
Meşteşug sau îndeletnicire casnică, practică de confecţionare a obiectelor uzuale din nuieluşe de salcie(răchită). Este unul din cele mai vechi îndeletniciri meşteşugăreşti din istoria omenirii, ce-şi are originea încă în epoca neolitică. Pentru populaţia din ţinutul nostru cu o floră atât de variată şi bogată, această ocupaţie a avut o însemnătate mare din cele mai vechi timpuri, fiind condiţionată şi de gradul de utilitate a ei în viaţa oamenilor. Începând cu casa de locuit – piesa centrală a gospodăriei ţărăneşti şi a anexelor necesare pentru trai (hambarul,cocina, coteţul, sâsâiacul, gardul, poarta) împletitul din nuiele vegetale era utilizat la fiecare pas în confecţionarea obiectelor necesare - coşuri mari pentru păstrarea şi transportarea grăunţoaselor, fructelor şi legumelor, coşul carului, căruţei şi a săniei, lesele pentru prepararea a diverse sortimente de caşcavaluri şi mezeluri, lozniţele pentru uscatul fructelor, ştiubeie pentru întreţinerea albinelor, line şi călcătoare pentru zdrobitul strugurilor, o largă varietate de unelte de pescuit cum ar fi etrele şi vârşele. La fel de utilă era îndeletnicirea şi pentru dotarea cu cele trebuincioase şi interiorului casei. La bucătărie mai puteau fi utilizate şi diverse policioare, blidare, suporturi, coşuri şi coşuleţe, mese, scaune, laviţa şi alte piese de mobilier necesare traiului cotidian.
Practicat pe întreg teritoriu Moldovei, mai frecvent în regiunile de codru, în luncile rîurilor . Meşteri specializaţi mai puţini, dar aveau un repertoriu mult mai larg de obiecte. Se lucrau mai frecvent diverse tipuri de ambalaj, coşuri de diferite mărimi şi utilizări, mobilier, articole mai fine de galanterie-poşete, sipeţele.
Are o circulaţie generală, fiind mai frecvent practicat în raioanele de nord (Glodeni,Floreşti, Soroca) centru (Nisporeni, Teleneşti, Călăraşi), sud, sud-vest (Cahul, Ştefan-Vodă) ale R. Moldova. Cu denumiri similare este practicat în România în jud. Arad, Bihor,Timiş, Mureş, Dolj,Ilfov,Iaşi, Vaslui. La fel şi în zonele limitrofe ale Ucrainei, în regiunile Transcarpatică, Viniţa, Ternopol. Meşugul s-a practicat în toate timpurile şi la popoarele din vecinătatea îndepărtată-bielaruşi, ruşi.
2. Caracterizare: descriere, funcţii, aspecte morfologice, mod de manifestare:
Împletitul din nuiele de răchită(salcie) s-a practicat şi se mai practică ca meşteşug sau îndeletnicire casnică din vremuri timpurii. De-a lungul secolelor meşterii au creat o variată şi bogată gamă de obiecte împletite din nuiele de primă necesitate . De la atribute gospodăreşti şi piese mari de mobilier până la piese mici de toaletă - ele se utilizau nu doar în gospodăria casnică ţărănească. Odată cu dezvoltarea capitalismului în ţinutul nostru acest meşteşug şi-a luat treptat avântul transformându-se dintr-o îndeletnicire casnică într-o ocupaţie permanentă, specializată sau într-un meşteşug orientat pentru satisfacerea ofertelor din agricultură, industrie şi comerţ. Cu dezvoltarea industriei o mare solicitare aveau ambalajele împletite, care erau mai comode şi mai ieftine ca cele din lemn. Un bun impuls asupra dezvoltării meşteşugului au avut-o ţările europene, care solicitau pe pieţele lor un larg sortiment de astfel de mărfuri. Odată cu aceasta în Basarabia se cultivă specii de răchită importată, pentru confecţionarea unor produse mai calitative. Din a.80 ai sec. XIX in Basarabia apar primele şcoli specializate in meserii. Scopul lor era transmiterea celor mai elementare şi necesare cunoştinţe şi abilităţi meşteşugăreşti populaţiei rurale. Astfel în or.Soroca prima clasa de împletire a coşurilor a funcţionat mai bine de 2 decenii încă din a.80 ai sec.XIX, având ca instructor un maistru invitat din Occident. Aceasta a permis lărgirea sortimentului şi îmbunătăţirea calităţii articolelor împletite în ţinutul nostru. În Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală se păstrează, din fericire, o colecţiile de obiecte împletite din fibre vegetale ce se deosebesc prin rafinament şi calitate.
În Moldova astăzi ca material de bază pentru împletiturile din rămurele de arbori se folosesc nuieluşe de răchită sau salcie de diferite specii. De obicei, acest materialul împletitor este numit mai simplu cu un cuvînt-LOZIE. Meşteşugul solicită multă răbdare, îndemînare şi fineţe în execuţie. Colectarea materiei prime se face în lunile de toamnă-primăvară. Se recoltează manual, se leagă în snopi si se depozitează pentru uscare şi păstrare. Concomitent sau imediat cu recoltarea nuielele se sortează în clase de calitate. Prima operaţie în prelucrare a nuieluşelor recoltate este fierberea acestora. Ca rezultat se obţine mărirea rezistenţei şi elasticităţii, dar şi colorarea uniformă a lor. După fierbere snopii de răchită se introduc într-un cazan cu apă rece, după care se începe cojire. Operaţia se poate executa utilizând „cojitoare” manuale sau lectrice(mecanice). Nuielele fierte se usucă imediat la soare ori în încăperi încălzite şi se trec în depozitul de păstrare. Pentru împletire se folosesc atât nuiele întregi, cat si şine. Ele rezultă în despicarea nuielelor mai groase în 2-3-4 părţi egale, după care se curăţă miezul. Înainte de împletire materialul trebuie înmuiat în apă. În dependenţă de articolele presupuse spre confecţionare în conformitate cu dimensiunile,forma destinaţia lui se alege numărul necesar de nuiele, şine, diametrul şi lungimea potrivită. Tehnologiile de împletire sunt diverse-în dependenţă de obiectul confecţionat. Preponderent meşterii locali utilizează următoarele procedee de împletire: dreaptă, răsucită din 2,3,4 nuiele, în straturi, în rânduri.
O tehnologie mai arhaică de confecţionare a coşurilor de piaţă este cea de utilizare a cercului. Mai recent meşterii utilizează şabloanele de diferite tipuri. Obiectele de răchită se finisează prin diverse operaţii ce asigură produselor un aspect estetic deosebir şi pentru mărirea rezistenţei împotriva factorilor atmosferici dăunători. Aceste operaţii sunt diverse-spălarea, bronzarea, sulfatarea, lăcuirea împletiturilor.
Unii meşteri utilizează nuiele de culori naturale, alţii utilizează şi nuiele vopsite cu coloranţi naturali mai rar de anilină(chimici).
Cea mai diversificată producţie a meşterilor împletitori locali este cea a coşurilor din nuiele cojite. Ele sunt diverse-coşuri de legume, cu şi fără de capac, coşuri pentru fructe, pomuşoare, flori,porumbei,câini, pisici, gunoi, rufe, sticle, lemne, pâine, voiaj ş.a. Cele mai scumpe şi apreciate împletituri sunt garniturile de mobilă de grădină confecţionate la comanda individuală sau design de unicat.
3. Descrierea comunităţii(lor), grupurilor, persoanelor sau instituţiilor purtătoare:
Anii 40-90 ai sec. XX au fost marcaţi de un declin rapid al împletitului din nuiele de răchită. Doar în unele centrele rurale specializate altădată din satele raioanelor Soroca, Călăraşi, Teleneşti, meşteşugul a supravieţuit ca prin minune. În perioada socialismului în sectorul economic de stat acest meşteşug, de obicei, se practica doar în gospodăriile silvice ca ocupaţie auxiliară. Cea mai renumită din ele - gospodăria silvică din or. Soroca a fost mult timp o şcoală de promovare a experienţei înaintate în acest domeniu, cunoscută şi apreciată în fostă URSS. Astăzi mai există mici întreprinderi de împletituri şi in alte gospodării silvice de stat la Teleneşti, Bălţi, Făleşti, Tigheci(Leova), unde se lucrează atît coşuri, cît şi piese de mobilă. Aceste produse sânt, de regulă, de calitate joasă şi au circulaţie doar în piaţa locală.
La momentul actual acest meşteşug se dezvoltă de către meşteri împletitori care lucrează individual, în cadrul familiei. Mulţi din ei au atins un grad înalt de măiestrie profesională. Cei mai renumiţi meşteri din acest domeniu sânt : Mihail Gaugaş (n.1952) deţinătorul titlului onorific „Meşter Faur” şi Lidia Manea din s.Rubleniţa, Nichifor Cibotaru (1910-2004) şi Grigore Voloşciuc (n.1952) din or.Soroca Dionisie Hâjdianu (1926-2002), Olga Lisnic din s.Răciula, Filip Boicu din s. Frumoasa, Ion Stratan din s. Sadova r-l Călăraşi, Pavel Ţăranu (n.1955) din s.Ciburciu, Ştefan-Vodă ş.a. Toţi aceşti meşteri au făcut ucenicie, învăţând meseria de la alţi împletitori.
Transmiterea abilităţilor meşteşugăreşti se mai face în şcoli la orele de educaţie tehnologică, activităţi extraşcolare, prin intermediul cursurilor de formare profesională a adulţilor. Ca formă de încurajare a împletitorilor Uniunea Meşterilor Populari din Moldova organizează expoziţii şi tărguri anuale specializate. Cea mai cunoscută este Expoziţia concurs a lucrărilor meşterilor împletitori din fibre vegetale cu aprecieri şi distincţii pentru cei mai buni.
4. Descrierea situaţiei la zi privind viabilitatea:
Schimbările mari al modului de viaţă au limitat substanţial utilizarea împletiturilor din lozie, a spaţiului de desfăşurare a activităţilor meşterilor
Obiectele confecţionate industrial, sau împletituri confecţionate în Orient (care sunt şi mult mai ieftene) exercită o presiune mare astăzi asupra meşterilor împletitori locali. Este problematică uneori recoltarea materiei prime.
În ultimul deceniu se atestă totuşi un interes sporit faţă de acest meşteşug. Articolele împletite au o căutare în creştere atât pe piaţa internă, cât şi cea externă. Ele se încadrează armonios în orice interior, creând o atmosferă de căldură şi confort. Articolele împletite mai întrunesc o gamă de calităţi ce le fac atractive - frumuseţea, durabilitatea, comoditatea, preţul redus ş.a. În aspect economic meşteşugul se pretează prin faptul că utilizează resurse ieftine şi accesibile, nu necesită investiţii mari în utilaje scumpe, poate fi practicat uşor la domiciliu.
Practicarea şi promovarea largă a acestora poate contribui la dezvoltarea bazei socio-economice a oricărei comunităţi.
5. Data inventarierii, specialistul:
11.12.2010. Ion Bălteanu, cercetător ştiinţific, Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală.
6. Referinţe la literatură, discografie, materiale audiovizuale, manuscrise aflate în comunitate, materiale de arhivă, diferite imagini:
1. Clim T. Tehnologii de prelucrare şi aplicare a nuielelor de răchită. Bălţi, 2004.
2. Ivanescu Şt., Olteanu M., Bărbulescu Em. Împletituri din nuiele, papură, foi de porumb şi paie. Bucureşti, 1988
3. Kaрaманский C.A. Плетеные изделия. М. Экология., 1992
4. Magda G. împletituri de artizanat. - Bucureşti, 1975
5. Хынку И.Г. Поселеня ХI-XIV вв. в Оргеевских Кодрах Молдавии. Кшн. 1968.
6. G.Stoica, P.Petrescu Dicţionar de artă populară. Bucureşti, 1997
7. Diversitatea expresiilor culturale ale habitatului tradiţional Chişinău, Cartea Didactică, 2007.
Colecţii de împletituri aflate în partimoniul muzeelor din RM, cea mai complexă fiind cea de la Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală.
Colecţii personale ale creatorilor contemporani.
Colecţii de împletituri aflate în posesia instituţiilor de educaţie (şcoli, grădiniţe,centre de creaţie şi meşteşugăreşti).
