1.Identificare: nume general, local, definiţie scurtă, circulaţie, similitudini transfrontaliere:
Nume general: confecţionarea măturilor
Nume local: legatul măturilor
Meşteşug sau îndeletnicire casnică, practică de confecţionare a măturilor din sorg (sorgum vulgaris). Denumirea populară a acestei plante graminee este mălai, băliuc, mălai de mături, mălai negru, mălai tătărăsc, mălai turcesc. Are tulpină plină, cilindrică, erectă, înaltă până la 1,5-2,5m. Inflorescenţa reprezintă un panicul răsfrânt sau recurbat, cu ramificaţii lungi până la 100cm. Acest material, este crescut special şi valorificat complet în diverse scopuri în gospodăria ţărănească - sămânţa ca hrană pentru oameni sau animale şi parţial pentru înseminţare iar restul tulpinei mălaiului-ca material combustibil. Legatul măturilor se practica ca îndeletnicire sezonieră(toamna-iarna). Se lucrează în cadrul familiei. Este practicat la 3 nivele – ca îndeletnicire individuală ce serveşte necesităţile casei, ca ocupaţie extinsă servind necesităţile unei comunităţi mai mari(sat) şi ca activitate permanentă orientată spre o piaţă largă. În creşterea mălaiului şi confecţionarea măturilor femeile, copii participau activ la operaţii potrivite vârstei şi gradului de abilitate.
Are o circulaţie generală, pe întreg teritoriul Moldovei, fiind mai frecvent practicat în satele din preajma targurilor şi oraşelor, unde se comercializa acest produs în cantităţi mai mari.
Cu denumiri similare este practicat pe întreg arealul României.
2. Caracterizare: descriere, functii, aspecte morfologice, mod de manifestare:
Legatul măturilor s-a practicat (se practică) ca meşteşug sau îndeletnicire casnică. Aproape în fiecare sat exista câţiva 2-3) meşteri recunoscuţi ca măturari. În fiecare an se semănă mălaiul fie în lan compact, fie parcelat. Toată plantaţia se prăşeşte de două-trei ori pe an şi dacă plantele sunt dese, se răresc ca să crească sănătoase, să iasă şi măturile frumoase. Pe la jumătatea lunii septembrie mălaiul se seceră, se leagă în snopi şi se pune la adăpost.
După uscare fiecare fir în parte trebuie curăţat de frunze şi seminţe, ceea ce ia mult timp, dar şi muncă. Sămânţa se înlătură cu un cuţit zimţat din lemn. După aceasta firele se sortează după grosime. Firele cu tulpina mai groasă se despică. Urmează procesul de confecţionare a măturii, tehnologie căre include 10-11 operaţii simple.
Se ia o mână de fire de mălai şi se leagă(gâtuie) cu sârmă. Pe sub ele se pun altele mai subţiri, dar şi mai groase, numite „de umplutură”. Într-o mătură se leagă aproximativ 30-50 de fire de mălai(în dependenţă de grosimea firelor). Coada se leagă strâns cu aţă ori sârmă. După ce se modelează forma (evantaiul), se fixează cu un cleşte din lemn, după care se trece la cusut. Mătura se coase cu un ac mare şi această parte e cea mai migăloasă şi mai grea operaţie, pentru că trebuie să aibă o formă regulată. De regulă se fac de 2-3 rânduri de cusătură cu aţă colorată. Totul se face manual. Unii meşteri sporesc atractivitatea măturii, împletind cu mare măiestrie firele din coada măturii. După ce se coase mătura, se pune pe un tocător şi cu o bardă se egalează lungimea vârfurilor firelor. Un meşter bun poate confecţiona manual până la 100 de mături într-o săptămână de diferite dimensiuni si destinaţii. De obicei se confecţionează mături cu coada întreagă de dimensiuni mari, medii şi mici. În satele din nordul republicii se confecţionează şi mături cu coadă întreagă lungă (1,5-2 m). Măturile cu coadă din lemn se confecţionează mecanic ori sunt importate.
Măturile sunt comercializate apoi în târgurile şi pieţele din vecinătate de membrii familiei ori vândute cu ridicata de la domiciliu. În raioanele de Nord ale republicii există practica de colectare din gospodării şi meşteri individuali a măturilor pentru a fi exportate pe piaţa de Răsărit în loturi mari în Ucraina, Bielarusi şi Rusia.
3. Descrierea comunităţii(lor), grupurilor, persoanelor sau instituţiilor purtatoare:
Această activitate se realizează manual în gospodării individuale ale tăranilor. Aproape în fiecare gospodărie ţărănească mălaiul era folosit pentru marcarea hotarului între semanături ori între proprietari. Strans şi transportat acasă, era prelucrat iarna de către ţărani în vederea confecţionării măturilor pentru necesităţile casei. Unii au folosit această îndeletnicire simplă pentru un câştig auxiliar , iar alţii au făcut o meserie permanentă. În unele sate meşteşugul s-a extins şi s-a perpetuat din generaţie în generaţie. Deşi e o muncă migăloasă şi grea ea poate asigură existenţa şi chiar aduce venit, dacă se utilizează unelte electrice, care sporesc productivitatea muncii. În acest fel locuitorii satului Cărăcuşenii Vechi, din r-l Briceni perpetuează meseria lor - cea de producători de mături din sorg. Pentru că nu e aproape nici o gospodărie fără atelier de făcut mături, satul e supranumit de vecini "Ţara măturilor". Cele mai mari venituri oamenii le obţin primăvara, când cumpărătorii en-gros din Rusia, Bielarusi sau Ucraina ridică cantităţi mari de produse.
În fiecare an, locuitorii de la Cărăcuşenii Vechi plantează peste 800 de hectarte de mălai. Fiecare hectar de mălai oferă materie primă pentru aproape 400 de mături.
Familia Ciornâi(Boris şi Natalia şi cei 3 fii ai lor) din Caracuşenii Vechi, este o dovadă a continuităţii unei meserii practicate de către moldoveni încă din timpuri străvechi. Venitul acestei familii a fost dintotdeauna afacerea cu măturile confecţionate şi produse cap-coadă chiar de către ei.
4. Descrierea situaţiei la zi privind viabilitatea:
Schimbarea modului de viaţă atît la ţară cît şi la oraş au micşorat substanţial utilizarea măturilor confecţionate manual iar aspiratoarele de praf au limitat spaţiului de activitate al meşterilor. Astăzi confecţionarea măturilor din sorg este o îndeletnicire profitabilă în cazul organizării unei afaceri chibzuite, dotate cu echipamente şi utilaje speciale pentru curăţatul mălaiului şi cusutul mecanic al măturilor. Transmiterea abilităţilor meşteşugăreşti se face pe cale practică, de la om la om în procesul de lucru.
Fiind un produs ecologic apreciat, măturile din sorg perpetuiază acest meşteşug. Deşi în ultimele decenii se atestă o scădere numerică în practicarea acestui meşteşug, constatăm că el devine subiect al antreprenoriatului rural, şi este dezvoltat prin cooperarea şi industrializarea muncii şi proceselor de activitate manuală.
5. Data inventarierii, specialistul:
15.02.2011 Ion Bălteanu, cercetător ştiinţific, MNEIN.
6. Referinţe la literatură, discografie, materiale audiovizuale, manuscrise aflate în comunitate, materiale de arhivă, diferite imagini:
Materialul este colectat din teren. Informatori din teren:
Nicolae Bălteanu, s.Peciştea, r-l Rezina, a.n. 1924;
Gheorghe Donică, or.Teleneşti, a.n. 1949;
Boris Ciornâi, s.Caracuşenii Vechi, Briceni ; a.n. 1959.
