1. Identificare: nume general, local, definiţie scurtă, circulaţie, similitudini transfrontaliere:
Nume general: Împletitul din pai
Meşteşug sau îndeletnicire casnică, practică de confecţionare a diverse obiecte din paie. Acest material, care se găsea în preajma
fiecărui ţăran era preţuit şi utilizat frecvent în viaţa cotidiană-fie ca material de construcţie, combustibil sau hrană pentru animale. În construcţie se folosea la confecţionarea chirpicilor pentru înălţarea pereţilor casei, preparării lutului cu care se făţuiau pereţii şi podul sau ca material pentru acoperitul casei şi acareturilor din gospodăria ţărănească. O largă utilizare aveau paiele în confecţionarea rogojinilor, saltelelor , a aşternutului de pat, podea. Practicat pe întreg teritoriu Moldovei, mai frecvent în regiunile specializate în creşterea grînelor (Sud). Meşteri specializaţi erau puţini, dar aveau un repertoriu larg de obiecte. Se lucrau mai frecvent pălării pentru bărbaţi şi femei, care în regiunile sudice era un atribut obligatoriu al portului(costumului) de vară., diverse tipuri de coşuri de diferite mărimi şi utilizări, articole de galanterie-poşete, sipeţele, bijuterii.
Are o circulaţie generală, fiind mai frecvent practicat în raioanele de nord (Briceni, Edineţ, Soroca) centru(Ungheni, Călăraşi), sud(Cahul, Vulcăneşti) ale R. Moldova. Cu denumiri similare este practicat în România, dar şi în zonele limitrofe ale Ucrainei, în regiunile Transcarpatică, Odesa, Viniţa, Ternopol. Meşugul s-a practicat în toate timpurile şi la popoarele din vecinătatea îndepărtată- bielaruşi, ruşi.
2. Caracterizare: descriere, funcţii, aspecte morfologice, mod de manifestare:
Împletitul din pai s-a practicat (se practică) ca meşteşug sau îndeletnicire casnică. Articolele împletite din pai solicită multă răbdare, îndemînare şi fineţe în execuţie. În lucru se utilizau paie de grâu, secară,orz,ovăz din soiurile cu tija lungă, dar şi unele graminee sălbatice (ovăsiţă ş.a.). Erau preferate paiele de secară. Ele sânt, de obicei, mai lungi, drepte, rezistente şi elastice. Înmuiate în apă ori opărite ele deveneau atât de flexibile, încât se puteau împleti obiecte foarte mărunte, fine. Colectarea materiei prime se face in perioada iulie-august, înaintea recoltării de masă a spicoaselor. Se recoltează manual cu secera sau coasa în mănunchiuri, se leagă în snopi. După înlăturarea spicelor , snopii se desfac iar paiele se usucă uniform la soare, după care se leagă iarăşi si se depozitează la loc uscat pentru păstrare în magazii ori şoproane. Pregătirea paielor pentru împletit necesită mai multe operaţii .- selecţionarea, sortarea după lungime, înlăturarea tecilor frunzelor şi a nodurilor. La împletire se folosesc doar segmentele dintre noduri. Paiele destinate împletirii se umezesc în vase de lemn pentru 12-24 ore. Înainte de a fi folosite, se lasă pentru 20-30 min. să se zvânte. Pentru confecţionarea pălăriilor, sacoşelor, poşetelor,coşurilor, bunuri de larg consum, se folosesc panglici sau şnururi rezultate din împletirea a 2,3,4,5,6,7,8, 9 paie(fire) în funcţie de produsul ce se lucrează. Împletitul se realizează fără unelte speciale sau maşini. Din panglica gata se pot coase manual sau la maşină diverse obiecte. Pentru confecţionarea unei pălării bărbăteşti e nevoie de 18-20 m. de panglică cu lăţimea de 1.3-1,5 cm. Pentru a obţine forma dorită la coasere este necesar ca împletitura să fie elastică. Pentru aceasta ea se fierbe timp de 30 min. în apă curată. Cu un ciocan de lemn împletitura se uniformizează uşor pe ambele părţi se calcă pe faţă cu un fier încins la 130-150 C, fără a o usca complet, după care se coase obiectul proiectat iniţial. Unii meşteri utilizează paie de diferite culori naturale, alţii utilizează şi paie vopsite cu coloranţi naturali sau de anilină(chimici).
3. Descrierea comunităţii(lor), grupurilor, persoanelor sau instituţiilor purtătoare:
Această activitate se realizează manual în gospodării individuale. Meşteri împletitori erau cei care scoteau marfa în tîrguri şi lucrau anul împrejur. Unii lucrau ocazional, doar in faza de coacere a gramineelor (în verde), se limitau pentru confecţionarea unor obiecte simple pentru necesităţile familiei. În diferite ceremonii agrare, ce aveau loc cu ocazia strângerii roadei, ţăranii împleteau cununi de spice din primele paie şi aşa zisa „barba popii”, care se păstrau în casele lor pe durata anului pînă la viitoarea roadă. În ţinutul nostru meşteşugul nu a cunoscut forme de cooperare economică, rămânând o activitate individuală, de familie. Dintre meşterii acestui gen cunoscuţi în Moldova sânt S.Cuciuc(s.Podoima, r-l Camenca), P. Bucătaru(1930-2002), E. Moldovanu (a.n. 1958, or.Bălţi), L.Ştirbu (s.Mihăileni, Rîşcani), E.Dorin (s.Colibaşi,Cahul), A. Melnic(s.Cobani, Glodeni), V.Subotin şi A. Megdalovoici(s.Unguri, Ocniţa).
4. Descrierea situaţiei la zi privind viabilitatea:
Schimbările mari al modului de viaţă au limitat substanţial utilizarea paielor în viaţa oamenilor, a spaţiului de desfăşurare a activităţilor lui, se atestă tendinţa reducerii utilizării obiectelor împletite din pai în viaţa cotidiană. Există şi o concurenţă mare cu obiecte confecţionate industrial, sau împletituri confecţionate în Orient, care sunt şi mult mai ieftene. Este problematică uneori colectarea materiei prime. În perioada socialistă ele aproape că dispăruseră . Revenirea la economia liberă de piaţă a sporit interesul populaţiei rurale faţă de aceste îndeletniciri meşteşugăreşti.
În ultimul deceniu se atestă totuşi un interes sporit faţă de acest meşteşug. Este apreciat faptul, că necesită investiţii puţine, iar materia primă este accesibilă, ieftenă. La fel şi în societatea noastră sânt apreciate calităţile obiectele împletite din pai, sunt cumpărate de populaţie. Cu dezvoltarea producţiei agricole, turismului, altor ramuri economice ponderea lor sperăm să crească continuu.
Transmiterea abilităţilor meşteşugăreşti se face în şcoli la orele de educaţie tehnologică, activităţi extraşcolare, prin intermediul cursurilor de formare profesională a adulţilor, cât şi instruirea de către meşterii consacraţi a discipolilor săi. Ca formă de încurajare a împletitorilor Uniunea Meşterilor Populari din Moldova organizează expoziţii şi tărguri anuale specializate. Cea mai cunoscută este Expoziţia concurs a lucrărilor meşterilor împletitori din fibre vegetale cu aprecieri şi distincţii pentru cei mai buni.
5. Data inventarierii, specialistul:
11.12.2010. Ion Bălteanu, cercetător ştiinţific, Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală .
6. Referinţe la literatură, discografie, materiale audiovizuale, manuscrise aflate în comunitate, materiale de arhivă, diferite imagini:
G.Stoica, P.Petrescu Dicţionar de artă populară. Bucureşti, 1997
Educaţia tehnologică în şcoala auxiliară. Chişinău, 2002
Ivanescu Şt., Olteanu M., Bărbulescu Em. Împletituri din nuiele, papură, foi de porumb şi paie. Bucureşti, 1988
Gavril, Magda, Împletituri de artizanat. Editura tehnică, 1975
Meşteşuguri populare artistice. Chid metodic pentru cadre didactice din învăţămîntul special. Chişinău , 2006
N.Cangea. Jucării din fibre vegetale. Chişinău, 2009
E.Voloşciuc. Artă din pănuşi. Chişinău, 2003
Г. Федотов , Сухие травы. Москва. 1997
Colecţii de împletituri aflate în partimoniul muzeelor din RM, cea mai complexă fiind cea de la Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală.
Colecţii personale ale creatorilor contemporani.
Colecţii de împletituri aflate în posesia instituţiilor de educaţie (şcoli, grădiniţe,centre de creaţie şi meşteşugăreşti).
