INTRODUCERE
Registrul naţional al patrimoniului cultural imaterial din Republica Moldova (în continuare Registrul) este o listă obligatorie pentru luarea la evidenţă de către stat a elementelor ce alcătuiesc patrimoniul cultural imaterial de pe teritoriul Republicii Moldova, cu scopul salvgardării lor. Elaborarea şi aprobarea Registrului constituie o modalitate de adaptare a politicilor culturale naţionale la strategiile şi standardele UNESCO în domeniul salvgardării patrimoniul cultural imaterial. Acest inventar a fost constituit în conformitate cu: articolul 12, paragraful 1 din Convenţia UNESCO privind salvgardarea patrimoniului cultural imaterial (Paris, 17 octombrie 2003), ratificată de către Republica Moldova prin Legea nr. 12-XVI din 10.02.2006; prevederile Legii privind protejarea patrimoniului cultural imaterial al Republicii Moldova, aprobată la 02.12.2012; Ordinul Ministrului Culturii Nr. 238 din 09.12.2009. Registrul constituie un mecanism de implementare a normelor legale vizând salvgardarea PCI, promovate de Legea Culturii nr. 413-XIV din 27.05.1999, Legea Muzeelor Nr. 1596 - XV din 27.12.2002, Legea privind meşteşugurile artistice populare nr. 135-XV din 20.03.2003.
Patrimoniul cultural imaterial (în continuare PCI) cuprinde totalitatea creaţiilor tradiţionale, orale, autentice, transmise din generaţie în generaţie, exprimate în forme literare, muzicale, coregrafice sau teatrale, precum şi ansamblul practicilor, reprezentărilor, expresiilor, cunoştinţelor şi abilităţilor – împreună cu instrumentele, obiectele, artefactele, vestimentaţia specifică, accesoriile şi spaţiile culturale asociate acestora – pe care comunităţile, grupurile şi, după caz, indivizii le recunosc ca parte integrantă a patrimoniului lor cultural.
Patrimoniul cultural imaterial are ca unitate de bază elementele de patrimoniu, care se circumscriu domeniilor mari ale expresiilor tradiţionale. Elementele PCI sunt unităţile distincte, percepute de comunitatea purtătoare de patrimoniu şi de către cercetători ca fapte culturale, având toate componentele morfologice ce le asigură funcţionalitatea, identitatea, dar şi diferenţierea de altele asemenea, specifice culturii tradiţionale. Inventarierea PCI constă în identificarea, documentarea, definirea şi tezaurizarea elementelor lui constitutive, ceea ce va stimula cercetarea, conservarea, transmiterea, promovarea, punerea în valoare a elementelor acestui patrimoniu.
Registrul a fost conceput în două volume. În primul volum ce poartă indicele "A" sunt incluse elementele PCI prin care se identifică moldovenii/românii din Republica Moldova. Următorul volum, va avea indicele "B" şi va cuprinde elementele PCI prin care se identifică celelalte grupuri etnice din Republica Moldova.
La elaborarea Registrului au participat membrii Comisiei Naţionale pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, care sunt cercetători şi specialişti în domeniu, având susţinerea unui cerc larg de cercetători. La începutul anului 2010 au fost elaborate şi aprobate de către Ministerul Culturii conceptul, structura şi metodologia Registrului. Cercetătorii au elaborat mai multe chestionare pentru a asigura metodologic cadrul inventarierilor PCI în comunităţi. Ele au fost afişate pe site-ul www.patrimoniuimaterial.md pentru a putea fi accesate de doritorii de-a participa la identificarea elementelor de patrimoniu. Tot atunci a început inventarierea PCI în localităţi cu participarea reprezentanţilor comunităţilor purtătoare de patrimoniu, autorităţilor publice locale, ca reprezentanţi legali ai comunităţilor, şi reprezentanţii mai multor organizaţii neguvernamentale.
Inventarierea s-a desfăşurat conform prevederilor Convenţiei UNESCO privind salvgardarea patrimoniului cultural imaterial şi a directivelor ulterioare în domeniu, prin cercetarea situaţiei la zi a elementelor PCI în comunităţi, pentru a stabili gradul lor de viabilitate. Pentru elementele care urmau să fie luate la evidenţă au fost completate dosare de patrimoniu după o schemă-tip care are în vedere: identificarea elementului; caracterizarea elementului; descrierea (prezentarea) comunităţii, grupurilor, persoanelor sau instituţiilor colportoare a (care sunt purtătoarele) elementului; descrierea situaţiei la zi privind viabilitatea elementului; data (ziua, luna, anul), specialistul (numele, funcţia, instituţia din care face parte, gradul ştiinţific şi/sau didactic, după situaţie); referinţele la literatură, discografie, materialele audiovizuale, manuscrise aflate în comunitate, materiale de arhivă, diferite imagini. În procesul de inventariere au fost antrenaţi responsabili din direcţiile şi secţiile raionale de cultură, şefi ai căminelor culturale, conducători ai formaţiilor artistice, cadre didactice şi studenţi ai instituţiilor superioare de învăţământ.
Informaţiile acumulate în acest mod au conturat mai mult sau mai puţin diversitatea, reprezentativitatea, bogăţia, gradul de viabilitate, dispariţia unor elemente din practica socială şi identificarea altora, necunoscute în literatura de specialitate. Cu această ocazie a fost trecută în revistă literatura ştiinţifică despre fiecare element al patrimoniului cultural imaterial sau despre un grup de elemente înrudite ca funcţionalitate. S-a observat că anumitor aspecte s-a dat prioritate în cercetare, altele au rămas în conul de umbră. Au fost identificate sursele arhivistice existente pentru aceste elemente, s-a luat în considerare starea arhivelor şi problemele existente în domeniu. Pe parcursul inventarierii s-a produs şi popularizarea PCI.
Registrul are 10 compartimente, fiecare reprezentând mai multe elemente de o anumită expresie culturală (literară, muzicală, coreografică etc.). În fiecare compartiment elementele au fost structurate după criterii care au permis cuprinderea specificului acestei bogăţii. S-a ţinut cont de experienţa ştiinţifică existentă în fiecare domeniu, de literatura de specialitate şi de realităţile culturale din comunităţile purtătoare de PCI.
O condiţie importantă a includerii elementelor în Registru, dincolo de numele general şi local, funcţionalitatea şi promotorii lor actuali, este indicarea gradului lor de viabilitate în comunităţi. În acest scop sunt utilizate diferite caractere de litere. Elementele viabile sunt tipărite cu caractere obişnuite, ca şi marea majoritate a textelor însoţitoare, elementele aflate în pericol de dispariţie sunt tipărite cu caractere bold, pentru a fi mai uşor vizualizate în contextul celorlalte, iar cele dispărute din practica comunităţilor şi aflate doar în practica sporadică a formaţiilor folclorice sau altor formaţii, sunt tipărite cu caractere italice. Prezentate în acest mod, elementele îşi păstrează locul în contextul lor funcţional, ceea ce este foarte important pentru a respecta caracterul sincretic al culturii tradiţionale. Totodată, în cazul schimbării condiţiei de viabilitate a elementului, spre exemplu (urmare a măsurilor luate de comunităţi unele elemente aflate în pericol de dispariţie, ar putea să-şi recapete viabilitatea şi la o nouă redacţiei a listei, vor putea fi scrise cu alte caractere).
În Registru sunt incluse mai multe caracteristici locale ale elementelor, pentru ca comunităţile, administraţia publică locală, operatorii culturali, reprezentanţii societăţii civile să le poată monitoriza mai bine. Fiecare compartiment are codul său şi fiecare element un anumit număr. Astfel, colindatul de ceată bărbătească are numărul de inventar A, II.12; II.2; V.4, ceea ce denotă că apare în trei compartimente ale listei. Încondeierea ouălor de Paşte, figurează sub numărul A.V.25-27; VII.40; VIII.79. În interiorul compartimentelor, pe măsura necesităţii, apar precizări în paranteză care trimit la alte compartimente ale Registrului ( v.).
Registrul este o listă deschisă care va fi completată, actualizată şi redactată în permanenţă, alimentând în acest mod interesul şi responsabilitatea comunităţilor deţinătoare de patrimoniu, ale organizaţiilor şi ale instituţiilor responsabile de salvgardarea lui. Având la dispoziţie această listă în versiunea pe care o prezentăm se va putea observa mult mai bine ce alte elemente lipsesc în ea, ori care dintre ele nu sunt suficient de bine prezentate. Contăm, mai ales pe contribuţia comunităţilor purtătoare de patrimoniu, care au posibilitatea să-şi verifice încă o dată patrimoniul local, să-l pună în valoare, recurgând la consultările necesare cu oamenii în vârstă, cu formatorii de opinie din comunitate. La fel, se pot compara elementele cu cele ale comunităţilor vecine, pentru a observa asemănările şi deosebirile.
După modelul Registrului naţional al PCI se recomandă a fi create şi registre zonale (raionale) ale PCI, aflate în custodia secţiilor sau direcţiilor cultură raionale şi registre locale ale PCI, pentru fiecare localitate în parte, aflate în custodia autorităţilor publice locale.
Elementele înscrise în Registrul Naţional al Patrimoniului Cultural Imaterial capătă statutul de elemente protejate de stat şi sunt circumscrise unui regim special ce asigură protejarea, transmiterea şi dezvoltarea acestui patrimoniu. Luarea la evidenţa de stat a elementelor este însoţită de acţiuni în susţinerea viabilităţii elementului iniţiate şi desfăşurate de către comunităţile locale, deţinătoare de patrimoniu în colaborare cu instituţiile abilitate în domeniu, organizaţii neguvernamentale şi alte organisme interesate în păstrarea autenticităţii creaţiei tradiţionale.
Este foarte important să înţelegem că includerea elementelor PCI în Registru nu garantează automat protejarea acestora. Luarea elementelor la evidenţa de stat este un mod de a le spori vizibilitatea, de a stimula interesul societăţii faţă de acest patrimoniu, de a include în circuitul social potenţialul concentrat în PCI. Elementele PCI sunt viabile atâta timp cât oamenii le fac să circule, le consideră utile în procesele identitare, de sporire a coeziunii sociale şi de relansare a economiei locale.
Dr. Varvara BUZILĂ,
preşedintele Comisiei Naţionale pentru Salvgardarea
Patrimoniului Cultural Imaterial.
