Homeopatia

1. Identificare: nume general, local, definiţie scurta, circulaţie, similitudini transfrontaliere:        

Nume general: homeopatia.

Nume locale: spurcarea, tratarea cu produse animale, lecuirea cu buruieni

Homeopatia este o metodă terapeutică ce utilizează substanţele naturale din regnul animal, mineral şi vegetal, pentru a stimula mecanismele proprii de autoapărare şi regenerare a organismului.

Are o circulaţie generală, fiind frecvent practicată pe întreg teritoriul Republicii Moldova, însă cu denumiri diferite.

2. Caracterizare: descriere, functii, aspecte morfologice, mod de manifestare:

Homeopatia nu e altceva decât o ramura evoluată a medicinii populare bazată pe magia imitativă şi principiu similia similibus curantur, a cărui aplicare o regăsim în medicina empirică a tuturor popoarelor de pe glob. Potrivit acestui principiu, orice boală sau rană se tămăduieşte cu leacuri analoage, adică ceea ce produce o boală o poate şi vindeca.

Esenţa homeopatiei constă în faptul că totalitatea simptomelor şi semnelor de boală prezente la un bolnav pot fi vindecate de o substanţă capabilă să producă simptome similare unei persoane sănătoase. De ex: o substanţă care se conţine în ceapa produce lăcrimare şi secreţii nazale abundente, însă în doze homeopatice opreşte aceste simptome; o doză de frig mică ne face imuni la afecţiunile provocate de “frigul mare” din anotimpul rece.

În trecut poporul utiliza mai multe forme de tratament pe care astăzi îl putem asocia cu cel homeopat. Istoriografia a avizat contradictoriu aceste metode, unii definindu-le ca magice, alţii ca iraţionale, deoarece tratamentul era bazat pe principiul similitudinii şi se înfăptuia conform analogiei culorilor, asemănarea numelor, raporturilor simbolice între boală şi leac.

Iată câteva exemple de tratament homeopat bazat pe medicina simpatică şi frecvent utilizat în comunitatea rurală: bolnavului de pojar (cori, rus.) i se dă vin roşu fiert şi este învelit cu o plapuma roşie; în cazul dizenteriei se mănâncă carnea cu sânge de ţap friptă; albeaţa se lecuieşte cu lapte din sânii femeilor curate; beşica cea rea (buba-rea) se vindeca cu beşica de peşte; gâlcile (se mai numeau broască) se vindecă cu o broasca friptă pusă la gât; planta numită slăbănog (Salvia pratensis), se foloseşte la băi pentru oamenii şi copii slabi de mâini şi de picioare, iar părţi din planta somnoroasa erau puse în baia copilului ce nu putea dormi.

La baza raporturilor simbolice între boală şi leac stă principiul signature rerum, care subînţelege că natura intimă a oricărui lucru se trădează prin înfăţişarea lui externă şi că fiecare produs al naturii poartă câte un stigmat, după care se cunoaşte ce folos poate aduce omului.

În acest sens, se recomanda de sărutat un brotăcel pe spinare întâia oară când îl vede primăvara, căci venind în contact cu ţânţari purtători de friguri şi malarie, acesta poate imuniza organismul omului şi nu este altceva decât o formă empirică de vaccinare.

Necătând la faptul că poate trata numeroase afecţiuni, homeopatia rămâne a fi o terapie complimentară şi nu poate să înlocuiască în totalmente un tratament tradiţional, ori rămâne ineficientă în unele maladii avansate.

3. Descrierea comunităţii(lor), grupurilor, persoanelor sau instituţiilor purtătoare:

În anul 2004, la Chişinău a fost deschis Centrul Homeopatic cu farmacie şi medici homeopaţi. În farmacie există unica secţie de homeopatie din Moldova unde se prepară remedii homeopatice diverse pentru boli ale pielii, micoze, psoriazis, alergii, astm, infecţii repetate, astenie, surmenaj, boli datorate stress-ului, manifestări psihice ca frica, iritabilitatea etc., tulburări sexuale, probleme digestive, diaree, constipaţie, migrene, ameţeli, nevralgii, probleme după traumatisme, dureri articulare, probleme apărute în timpul sarcinii, lăuziei şi alăptării, probleme datorate apariţiei dinţilor la sugari şi multe altele.

4. Descrierea situaţiei la zi privind viabilitatea:

În prezent homeopatia are o larga răspândire pe plan mondial şi este practicată în cadrul legal, în 17 ţări şi în mod curent în peste 80 de ţări. În RM homeopatia începe să fie practicată după Al Doilea Război Mondial în tratamentul copiilor ce sufereau de diverse afecţiuni cu raspuns minim la medicina alopată.

Metoda tratează bolnavul ca un întreg, luând în consideraţie atât fizicul şi psihicul, precum şi mediul şi modul de viaţă, alimentaţia, stresul persoanei respective. Această formă de tratament tinde sa stimuleze sistemul imun al bolnavului, şi să trateze persoana nu boala, cauza nu simptomele, adica pune accent pe teoria ca orice boală este rezultatul îmbolnăvirii sufletului nu corpului.

5. Data inventarierii, specialistul:

27.12.2010. Natalia Grădinaru, cercetător ştiinţific, Institutul Patrimoniului Cultural al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

6. Referinţe la literatura, discografie, materiale audiovizuale, manuscrise aflate în comunitate, materiale de arhiva, diferite imagini:

Burghele C. În numele magiei terapeutice. Zalău. Limes, 2000.

Candrea I.-Aurel. Folclor medical roman comparat: privire generală. Medicina magică. Bucureşti: Casa şcoalelor, 1944.

Cirimpei V. B.P.Haşdeu – culegător de creaţie populară moldovenească // Limba şi literatura moldovenească. Chişinău, 1975. Nr. 3.

Constantinescu Ol, Stoian I. Din datina Basarabiei: materialul adunat de elevii şcoalei normale de băieţi. Chişinău. Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului, 1936.

Curuci L. Din folclorul medicinii populare inventiv // Folclor din Câmpia Sorocii. Chişinău: Ştiinţa, 1989.

Curuci L. Folclor al medicinii populare vechi // Folclor din stepa Bălţilor. Chişinău: Ştiinţa, 1989.

Găluşcă T. Folclor basarabean adunat din judeţele Soroca, Bălţi, Orhei. Vol. 1 – Bălţi. Cartea Noastră, 1938; Vol. 2 – Bălţi. Cuget Moldovenesc, 1938.

Moraru S. Descântece, vrăji, farmece şi practici magice // Folclor din ţara fagilor. Chişinău: Hyperion, 1993.

Nemirovschi E. Din comorile sufletului basarabean: materialul didactic folcloristic adunat de eleve sub îndrumarea profesoarei... Chişinău, 1936.

Romanciuc-Dutcovschi L. Folclor din părţile Ialovenilor. Chişinău: Arc, 1995.

Ştefănuca Petre V. Folclor şi tradiţii populare. Alcătuire, studiu introductiv, bibliografie, comentarii şi note de G. Botezatu, şi A. Hîncu, vol. I, II. Chişinău: Ştiinţa, 1991.

Graur A. Descântecul la romani: istorie si actualitate. Chişinau, 2004.

Materiale de arhivă

Arhiva Ştiinţifică Centrală a A.S.M.:

1947, ms. 7, f. 91; 1947, ms. 24, f. 45; 1952, ms. 49, f. 97;

Arhiva personală:

2005,  Hiliuţi, Râşcani; 2006: Zăicani, Râşcani; 2007: Chetrosu, Drochia; 2001-2011: Drochia, Drochia. 

Subscribe to Fluxuri Distribuţie