Ministerul Culturii
al Republicii Moldova

Basme despre animale

1. Identificare: nume general, local, definiţie scurtă, circulaţie, similitudini transfrontaliere:

Nume general: basme despre animale

Nume locale: Poveste, Basnă, Istorie

S-a folosit uneori termenul de fabulă (Cipariu, Haşdeu), fabulă animală (Şăineanu), fabulă populară (Chiţimia), dar s-a încetăţenit traducerea termenului din clasificarea înternaţională (Animal tale) – Basm despre animale.

Basmele despre animale este o naraţiune scurtă, de obicei, având un singur epizod, în care protagoniştii sunt animalele, mai rar plantele ori alte obiecte şi fenomene naturale. Omul figurează mai rar, în epizoade de fundal, de planul doi, subordonat animalelor.

Are o circulaţie generală, preponderent în localităţile rurale, subiectele basmelor despre animale. necunoscând frontiere.

2. Caracterizare: descriere, funcţii, aspecte morfologice, mod de manifestare

Basmele despre animale se manifestă în imediata vecinătate a legendelor despre animale, prin ele accentuându-se unitatea a tot ce e viu. Limbajul basmic, conjugat cu situaţiile deosebite când animalele vorbesc şi pot fi auzite / înţelese de om, tensionează distinct naraţiunea, atribuind-o, ilustrativ, la protagoniştii cei mai la îndemână (câinele bătrân din ograda proprie duce la basmul parabolic despre câinele bătrân alungat în pădure, unde lupul se implică, întorcându-l la toate demnităţile pe bătrânul paznic al omului  nerecunoscător).

Destinatarii dintotdeauna, cei mai la îndemână şi mereu nesăţioşi în partea tuturor poveştilor, dar îndeosebi în partea cu basme despre animale. au fost şi sunt copiii, care ştiu a depista imediat povestitorul cu har. În jurul copilului ascultător de basme, se adună şi ceilalţi membri ai familiei, constituind auditoriul casnic care beneficiază şi susţin basmele despre animale.

Provocările acestor poveşti în afara căminului familial, înactualitatea modernă declanşează situaţii noi, minimalizând ponderea celor tradiţionale – şezătorile de odinioară. În şezători moderne, adeseori televizate, festivaliere, în şezători cocoţate, impropriu(?) pe scenă basmele despre animale sunt implicate alături de alte producţii populare, ca să ilustreze memoria colectivă cu vectorul  întors şi în partea tezaurului trecutului.

3. Descrierea comunităţii(lor), grupurilor, persoanelor sau instituţiilor purtătoare:

Familiile cele mai restrânse, dar care au copii, ajung să aibă nevoie de aceste repere verificate – basmele despre animale Copilul îşi înconjoară eforturile/lecţiile de cunoaştere a lumii cu jucării şi cu fiinţe vii familiare: părinţi, fraţi, bunici, pisici, căţeluşi... La timpul poeziilor şi poveştilor toate acestea sunt implicate şi interferate, la nivel de limbaj şi de scenografie în micul lui teatru. Şansa permanentă a genului narativ sunt familiile cu copii, carfe răvăşesc repertoriul poveştilor, între care în poziţie centrală sunt basmele despre animale.

Şcoala, biblioteca, casele de cultură, teatrele, în eforetul de comunicare mai eficientă cu toate categoriile de vârstă, apelează la baslmele despre animale, înscenându-le, promovându-le, confruntându-le cu limbajele moderne de transpunere a lor la noi şi pe mai departe.

Administraţiile locale, prin lucrătorii culturali, Ministerul Culturii, Academia de Ştiinţă, prin cercetătorii ei ştiinţifici, asigură argumentarea teoretică şi de altă natură, spre înţelegerea de către factorii de decizie a importanţei susţinerii şi valorificării repertoriului de basmele despre animale, a colectării, cercetării şi editării lor.

4. Descrierea situaţiei la zi privind viabilitatea:

Televizorul şi calculatorul, concurenţii alarmanţi ai cărţii, ai lecturii nestingherite, au un impact paradoxal în raport cu fondul universal de subiecte basmice. Industriile cinematografice, de animaţie îndeosebi, se întrec la valorificarea acestora. Uluitor, această competiţie video stimulează curiozitatea bibliografică a copiilor, care depăşesc mai lesne abstracţiile tehnologice, întorcându-se la bibliotecile clasice, cu cărţi ferfeniţite de poveştile „babacilor”, întrebându-se cum ar proceda ei cu acest material?

5. Data inventarierii, specialistul:

7.02.2011, Iulian Filip, scriitor, cercetător ştiinţific, Sectorul de Folcloristică, Institutul de Filologie, Academia de Ştiinţe a Moldovei

6. Referinţe la literatură, discografie, materiale audiovizuale, manuscrise aflate în comunitate, materiale de arhivă, diferite imagini

Ovidiu Bârlea. Mica enciclopedie a poveştilor româneşti, Ed. ştiinţifică şi enciclopedică, B., 1976

Creaţia populară. Curs teoretic de folclor românesc din Basarabia, Transnistria şi Bucovina, Ch., Ştiinţa, 1991

***Folclor  din  părţile Codrilor (alc. Gr. Botezatu, N. Băieşu, E. Junghietu, M. Savina ş. a.). Chişinău,: Ştiinţa,  1973.

***Folclor din nordul Moldovei (alc. Gr. Botezatu, I. Buruiană, N. Băieşu ş. a.). Chişinău: Ştiinţa, 1983.

***Folclor din stepa Bălţilor (alc. Gr. Botezatu, I. Buruiană, N. Băieşu ş.a.). Chişinău: Ştiinţa, 1986.

***Folclor din Câmpia Sorocii (alc. Gr. Botezatu, I. Buruiană, N. Băieşu). Chişinău: Ştiinţa, 1989.

***Folclor din nordul Moldovei (alc. Gr. Botezatu, I. Buruiană, N. Băieşu ş. a.). Chişinău: Ştiinţa, 1983.

***Folclor  din  Ţara  Fagilor  (alc.  Gr. Botezatu, I. Buruiană, N. Băieşu ş. a.). Chişinău: Hyperion, 1993.

Subscribe to Fluxuri Distribuţie
9999999999999999999