Ministerul Culturii
al Republicii Moldova

Anegdota

1. Identificare: nume general, local, definiţie scurtă, circulaţie, similitudini transfrontaliere:

Nume general: Anecdota

Nume locale: banc, glumă, anecdotă

Anecdota, fiind asemănătoare, ca specie, cu snoava, redă mai rezumativ epicul unui subliect ori doar a unei situaţii de viaţă. Anecdota e cea mai dinamică şi mai expresă specie folclorică, semn curent al potenţialului de creaţie şi al potenţialuli critic-satirizant popular la orice neam, având o răspândire şi o circulaţie susținută permanent.

2. Caracterizare: descriere, funcţii, aspecte morfologice, mod de manifestare

Nimic mai convingător decât anecdota (glumă, banc, poantă, jâtie, snoavă) în efortul de a ilustra / demonstra oportunitatea / raţiunea înţelegerii / cercetării formelor de artă ale cuvântului.

Ilustraţia cea mai la îndemână: cum se declanşează anecdotele şi care e virtuosul bancagiu?

În cea mai selectă şi mai oficială societate vine, se întâmplă momentul necesar de relaxare, când cineva sparge gheaţa şi spune, emite prima anecdotă. Dacă e situaţia de dezamorsare, de relaxare, necesară în oricare program serios, aceste porniri sunt susţinute şi atunci bancurile curg fără oprire. La auzirea unui motiv, prin asociere, careva din vecinătate îşi aminteşte unul ori chiar două bancuri, dintre care îl poate plasa doar pe unul, pentru că intervine, nerăbdător, altcineva, care şi-a amintit, tot prin asociere, bancul său şi-i e teamă că-l uită, iar cât acest nou „intervenţionist” îşi spune mostra, prin asociere, apar alte anecdote ce-şi cer intrare în lume.

Colecţiile / serialele de anecdote cu personaje emblematice le cunoaşte orişice cultură. Personajele de această încărcătură / funcţie pot proveni din poveşti, din snoave, din istorie, din politica mai veche şi mai nouă. Cele despre Bulă, despre Maria şi Ghio la români, cele despre Ivanuşca Duracioc şi Ceapaev la ruşi... În dependenţă de flexibilitatea bancagiului vechile personaje din snoave (Păcală, Tândală) sunt „puse la lucru” şi în situaţii moderne, iar oamenii politicii imediate ajung să fie băgaţi în seamă de aceste manifestări critice foarte gustate şi foarte operative.

Relaţia mediului real folcloric cu scena şi proiectele editoriale e una de mare încercare, dar şi o şansă de mai largă rezonanţă a anecdotei şi snoavei, specii gustate de majoritatea membrilor comunităţii. În această situaţie circulaţia acestor două specii agreate devine şi mai accesibilă cercurilor largi.

O parte considerabilă a anecdotelor sunt polarizate în jurul motivelor erotice şi politice. Buna cuviinţă, în legătură cu aceste nuanţe delicate, o ilustra Ion Creangă la Junimea, când era provocat să spună  asemenea producţii: pe uliţa mare ori pe uliţa mică.

3. Descrierea comunităţii(lor), grupurilor, persoanelor sau instituţiilor purtătoare:

Care e situaţia  favorabilă declanşării şi spunerii  anecdotelor? Am pornit-o de la anecdotă, pentrucă acest argint viu al oricărei limbi îşi face loc în societăţile cele mai selecte, în orarele cele mai stricte, în timpurile cele mai tabuistice, atacând subiectele cele mai diverse ale societăţii şi frământând limba în parametri restrânşi, economi, condiţionaţi de efectul exploziv al poantei inerente, care testează valoarea „genistului” şi a „exploziei”.

Circulaţia A. e cea mai „transfrontalieră”, gustată fiind şi la ţară, şi la oraş, şi de către intelectuali „subţiri”, şi de către colecţioneri incurabili, „împrumutate” de diferite culturi învecinate fără nicio oprelişte.

Predilecţiile repertoriale se deosebesc în dependenţă de vârstă, de studii, de activitatea profesională, de mediul de trai – rural ori urban.

4. Descrierea situaţiei la zi privind viabilitatea:

Metodele moderne de transmitere a anecdotelor – internetul, telefonul, televizorul – amplifică / multiplică  substanţial sursele de completare a colecţiilor amatorilor, care menţin oferta pemanentă pentru editarea şi reeditarea culegerilor de asemenea producţii.

5. Data inventarierii, specialistul:

19.02.2011, Iulian Filip, scriitor, folclorist, cercetător ştiinţific, Sectorul Folcloristică, Institutul de Filologie, Academia de Ştiinţe a Moldovei

6. Referinţe la literatură, discografie, materiale audiovizuale, manuscrise aflate în comunitate, materiale de arhivă, diferite imagini:

Snoave şi anecdote. Alcătuirea, articolul întroductiv şi comentariile de V.A. Cirimpei, Ch., Ştiinţa, 1979

Ovidiu Bârlea. Mica enciclopedie a poveştilor româneşti, Ed. ştiinţifică şi enciclopedică, B., 1976

Creaţia populară. Curs teoretic de folclor românesc din Basarabia, Transnistria şi Bucovina, Ch., Ştiinţa, 1991

***Folclor  din  părţile Codrilor (alc. Gr. Botezatu, N. Băieşu, E. Junghietu, M. Savina ş.a.). Chişinău,: Ştiinţa,  1973.

***Folclor din nordul Moldovei (alc. Gr. Botezatu, I. Buruiană, N. Băieşu ş. a.). Chişinău: Ştiinţa, 1983.

***Folclor din stepa Bălţilor (alc. Gr. Botezatu, I. Buruiană, N. Băieşu ş.a.). Chişinău: Ştiinţa, 1986.

***Folclor din Câmpia Sorocii (alc. Gr. Botezatu, I. Buruiană, N. Băieşu). Chişinău: Ştiinţa, 1989.

***Folclor din nordul Moldovei (alc. Gr. Botezatu, I. Buruiană, N. Băieşu ş.a.). Chişinău: Ştiinţa, 1983.

***Folclor  din  Ţara  Fagilor  (alc.  Gr. Botezatu, I. Buruiană, N. Băieşu ş.a.). Chişinău: Hyperion, 1993.

Subscribe to Fluxuri Distribuţie
9999999999999999999