Ministerul Culturii
al Republicii Moldova

Capitolul VI

VI. CUNOŞTINŢE, PRACTICI ŞI SIMBOLURI DESPRE OM, NATURĂ ŞI COSMOS

                                                                                       Natalia GRĂDINARU

                                                                                     Maria CIOCANU

         Cunoştinţele sunt valori de primă mărime în cultura fiecărei societăţi. Dobândirea cunoştinţelor despre om, natură şi cosmos, însuşirea acestora şi transmiterea către generaţiile viitoare este un proces destul de complex şi de dificil pentru societăţile tradiţionale al căror patrimoniu cultural imaterial îl moştenim. Dificultăţile sunt cauzate, pe de o parte, de dezvoltarea gândirii raţionale în contextul gândirii mitice, simbolice, iar pe de alta, de condiţiile sociale, istorice şi geografice destul de dificile. Ca să apreciem just îndelungatul traseu al dezvoltării cunoaşterii, trebuie să precizăm că în societatea tradiţională existenţa omului este concepută ca fiind indisolubilă de cea a mediului natural, individul este plenar integrat în neam şi comunitate, oamenii percep lumea şi cosmosul afectiv şi sensibil. În pofida acestor dificultăţi, cunoştinţele înaintaşilor noştri erau considerabile.

         Dobândite în procesul adaptării omului la mediul natural şi social, ele vizează  toate sferele activităţii umane. Cunoştinţele au fost acumulate, verificate şi acreditate în practica umană secole la rând, fiind  transmise pe cale orală, din generaţie în generaţie. Divizarea muncii a condus la necesitatea de a reproduce cunoştinţele acumulate de societate, a le transmite unor oameni specializaţi. Comunităţile au înţeles importanţa însuşirii cunoştinţelor prin învăţare şi au creat condiţii pentru a asigura însuşirea cunoştinţelor şi a deprinderilor de la  cunoscători la continuatori. Cunoaşterea proprietăţilor plantelor, animalelor, apei, aerului, pământului şi a bogăţiilor lui le-a înlesnit oamenilor dobândirea hranei, locuinţei, hainelor, uneltelor, armelor, le-a ajutat să-şi întreţină continuitatea neamului. Cunoaşterea corpului uman, a funcţiilor şi suferinţelor lui a contribuit la cultivarea respectului pentru viaţă, ea fiind apreciată ca cea mai mare valoare umană. Pe măsura descoperirii proprietăţilor timpului, spaţiului, cosmosului acestea erau utilizate pentru articularea vieţii sociale, pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă ale oamenilor şi pentru dobândirea noilor cunoştinţe. 

         Aceste competenţe sociale sunt foarte importante şi în prezent pentru că sunt dovada unei cunoaşteri profunde a naturii, reflectă atitudinea rezonabilă a comunităţilor faţă de mediul în care locuiesc, pun în valoare modul în care a evoluat gândirea umană în aceste locuri, arată îndelungatul traseu al cunoaşterii până a deveni un bun social al tuturor.

         Fiecare domeniu avea cunoscătorii săi care deţineau tainele cunoaşterii. Lecuitorii, vracii, tămăduitorii, descântătoarele cunoşteau proprietăţile terapeutice ale plantelor, mineralelor şi produselor animaliere, dar şi tainele corpului uman. Moaşele stăpâneau cunoştinţe despre naşterea şi moartea omului. Iată de ce, deşi oamenii le respectau pentru faptul că asistau naşterile, totuşi se temeau de ele, fiindcă operau la hotarul dintre viaţă şi moarte. O altă categorie a iniţiaţilor sunt oamenii în vârstă, care acumulau pe parcursul vieţii multe cunoştinţe despre lumea plantelor şi a animalelor, despre calendar, dar şi despre cosmos. De la ei învăţau ceilalţi şi completau cunoştinţele cu noile observaţii sau descoperiri. Însă de cele mai multe ori această transmitere avea loc în sânul familiei, ceea ce a contribuit la aprofundarea cunoştinţelor iniţiaţilor şi la o anumită specializare a lor pe domenii. Cu ajutorul memoriei colective aceste cunoştinţe au ajuns până în prezent.  

           Vom prezenta în acest compartiment domeniile principale ale cunoaşterii având în centru omul, natura şi cosmosul.

Cunoştinţe din domeniul medicinii tradiţionale

VI.1. Descântatul ca formă psihoterapeutică complexă, bazată pe terapia cuvântului, care în practică reuneşte mai multe metode de tratament: fitoterapeutic, psiho-hipnotic (magic), bioenergetic.  

VI.2. Utilizarea plantelor medicinale în contextul fitoterapiei, împreună cu cunoştinţele despre creşterea lor în natura spontană sau cultivarea lor de către om, calendarul recoltării plantelor, reţetele preparării lor pentru a conserva proprietăţile lor terapeutice.

VI.3. Metode de tratare hidroterapeutice, bazate pe întrebuinţarea apei intern şi extern cu scop de purificare şi curăţare a organismului, întărire a sistemului imunitar, prevenirea şi profilaxia proceselor patologice.

VI.4. Metodele ortopediei tradiţionale, împreună cu cunoştinţele iniţiaţilor despre  îndreptatul oaselor.

VI.5. Cunoştinţele şi practicile chirurgiei tradiţionale, împreună cu instrumentele şi cu reţetele  preparatelor utilizate pentru a trata  bolile cu ajutorul intervenţiilor chirurgicale.

VI.6. Cunoştinţele şi practicile de utilizare a focului şi căldurii, frigului şi gheţii în combaterea şi vindecarea bolilor.

VI.7. Cunoştinţele şi practicile de utilizare a remediilor de origine animală, minerală, chimică în combaterea şi tratarea bolilor.

VI.8. Metodele tradiţionale de prevenire şi combatere a bolilor utilizate în aromaterapie.

VI.9. Cunoştinţele şi practicile moşitului tradiţional, ca necesitate de asistare a naşterii omului, împreună cu instrumentele şi preparatele utilizate.

VI.10. Cunoştinţele şi practicile de asistare a naşterii animalelor, împreună cu instrumentele şi preparatele utilizate.

VI.11. Cunoştinţele şi practicile despre prevenirea, combaterea şi vindecarea bolilor animalelor.

(v. Tradiţii şi expresii ale artei cuvântului; Sărbători, obiceiuri, rituri; Cunoştinţe privind alimentaţia tradiţională; Tehnici şi cunoştinţe legate de meşteşugurile tradiţionale).

Cunoştinţe despre unităţile de măsură

VI. 12. Unităţile de măsurare a timpului, împreună cu obiectele şi practicile aferente.

VI. 13.Unităţile de măsurare a pământului, împreună cu obiectele şi practicile aferente.

VI.14.Unităţile de măsurare a lichidelor, împreună cu obiectele şi practicile aferente.

VI.15. Unităţile de măsurare a cerealelor, împreună cu obiectele şi practicile aferente.

VI.16. Unităţile de măsurare a materiei prime utilizate la ţesut şi a ţesăturilor, împreună cu obiectele şi practicele aferente.

VI. 17. Unităţile de măsurare a greutăţilor, împreună cu obiectele şi practicele aferente.

VI.18. Unităţile de măsurare a metalelor şi pietrelor scumpe.

Cunoştinţe despre utilizarea forţei apei şi a vântului

VI.19. Practicele de captare a apei potabile sub forma  izvoarelor şi a fântânilor.

VI.20. Practicile de captare şi utilizare a apelor pentru funcţionarea morilor de apă.

VI.21. Practicile de captare şi utilizare a vântului  pentru funcţionarea morilor de vânt.

VI.22. Practicile de captare şi utilizare a forţei animalelor de tracţiune  la funcţionarea morilor subterane.

Cunoaşterea semnelor vremii

VI.23. Semnele care prevestesc cum va fi fiecare anotimp.

VI.24. Semnele care prevestesc schimbarea vremii.

VI.25. Semnele care prevestesc cutremurele de pământ.

VI.26. Semnele care prevestesc furtunile.

Cunoaşterea aştrilor cereşti

VI.27. Cunoştinţe despre stările soarelui şi impactul acestora asupra lumii, cosmosului.

VI.28. Cunoştinţe despre stările lunii şi impactul acestora asupra lumii, cosmosului.

VI.29. Cunoştinţe despre poziţionarea constelaţiilor la diferite ore ale nopţii şi în diferite anotimpuri pentru a stabili repere temporale şi geografice.

VI. 30. Cărţile populare despre fenomenele cosmice şi despre viaţa oamenilor.

VI. 31. Inscripţiile marginale de pe vechile cărţi privind eclipsele de soare şi cele  de lună, cutremurele de pământ, inundaţiile şi alte fenomene excepţionale.

(v. Tradiţii şi expresii ale artei cuvântului; Tradiţii şi expresii ale artei muzicale; Instrumente muzicale tradionale; Tradiţii şi expresii ale artei sau practicii coregrafice; Sărbători, obiceiuri, rituri; Cunoştinţe privind alimentaţia tradiţională; Tehnici şi cunoştinţe legate de meşteşugurile tradiţionale).

            Bibliografie selectivă:

  1. Bâzgu, Eugen, Ursu, Mihai. Cultul fântânii şi al izvorului // Resursele acvatice ale Republicii Moldova. Fântâni şi izvoare, Chişinău: Ştiinţa, 2008.
  2. Bernea, Ernest. Cadre ale gândirii populare româneşti. Contribuţii la reprezentarea spaţiului, timpului şi cauzalităţii. Bucureşti, 1985.
  3. Boza Ion. Plante – izvor de sănătate. Chişinău, 1993.
  4. Brăescu, I. Măsurarea pământului la români din vechime până la punerea în aplicare a sistemului metric/Buletinul Societăţii regale române de geografie, XXXIV, 1913, p.66-137.
  5. Candrea I.-Aurel. Folclor medical român comparat: privire generală. Medicina magică. Bucureşti: Casa şcoalelor, 1944.
  6. Colectarea plantelor medicinale, Chişinău, 1971.
  7. Constantinescu Ol, Stoian I. Din datina Basarabiei: materialul adunat de elevii şcoalei normale de băieţi. Chişinău. Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului, 1936.
  8. Cristescu Ştefania, Descântatul în Cornova-Basarabia, Bucureşti: Paideia, 2003.
  9. Curuci L. Folclor al medicinii populare vechi. // Folclor din stepa Bălţilor. Chişinău: Ştiinţa, 1989.
  10. Curuci L. Din folclorul medicinii populare inventive. // Folclor din Câmpia Sorocii. Chişinău: Ştiinţa, 1989.
  11. Găluşcă Tatiana. Folclor basarabean adunat din judeţele Soroca, Bălţi, Orhei. V.1. Bălţi. Cartea Noastră, 1938; V2 - Bălţi. Cuget Moldovenesc, 1938.
  12. Gorovei A. Descântecele românilor. Studiu de folclor. Bucureşti, 1931.
  13. Graur A. Descântecul la români: istorie şi actualitate. Chişinău, 2004.
  14. Pavelescu Gh. Magia la români: studii şi cercetări despre magie, descântece şi mană. Bucureşti: Minerva, 1998.
  15. Moisei, Antonie, Cehovski, Igor. Apa in riturile magice ale romanilor din zona Prutului de Sus. Glasul Bucovinei (Cernăuţi – Bucureşti), 2000. Nr. 4.
  16. Natura şi sănătatea în tradiţiile populare, Chişinău, 2007.
  17. Pavelescu Gh. Magia la romani: studii si cercetări despre magie, descântece si mana. Bucureşti: Minerva, 1998.
  18. Ţăranu P. Apa sub spectrul manifestărilor magico-mitice // Limba Romana (Chişinău).  2002. Nr. 11-12.
  19. Răuţă A. Plante medicinale româneşti. Bucureşti, 1939.
  20. Florea V. Plantele medicinale, Chişinău, 1982.
  21. Moraru, Sergiu. Descântece, vrăji, farmece şi practici magice // Folclor din ţara fagilor. Chişinău: Hyperion, 1993.
  22. Nemirovschi E. Din comorile sufletului basarabean: materialul didactic folcloristic adunat de eleve sub îndrumarea profesoarei... Chişinău, 1936.
  23. Romanciuc-Dutcovschi L. Folclor din părţile Ialovenilor. Chişinău: Arc, 1995.
  24. Sănătatea în relaţie cu mediul. Chişinău, 1999.
  25. Ştefănucă Petre V. Folclor şi tradiţii populare. Alcătuire, studiu introductiv, bibliografie, comentarii şi note de G. Botezatu, şi A. Hâncu, vol. I, II. Chişinău: Ştiinţa, 1991.
Subscribe to Fluxuri Distribuţie
9999999999999999999