Ministerul Culturii
al Republicii Moldova

Focurelul – obicei străvechi revitalizat la Chișinău

Al 12-lea an consecutiv, în sectorul Râșcani din Chișinău se sărbătorește Focurelul, un obicei cu radăcini străvechi ce marchiază astăzi Lăsatul de sec, dar în trecutul îndepărtat Anul Nou. Pe 7 martie 2011 purtătorii acestui obicei, marcat odinioară prin sate, au încins în inima urbei, așa cum presupune sărbătarea, un foc mare la răscruce de drumuri, pentru că “acolo se adună spiritele rele, care se ard.” Au venit la Focurel originari din diferite părți ale Republicii și din Chișinău, dar mai ales purtători ai obiceiului de la sud, din Cartal (Reni), din raioanele Vulcănești, Cantemir, Cahul care sunt și inițiatorii ca Focurelul să aibă continuitate. Au adus cu ei lemne de foc, această funcție le revine bătrânilor, dar și bucate tradiționale, caracteristice fiecărei case și vin ales. Am fost și noi la Focurel. Am observat cum se salută oamenii când se adună – se sărută de trei ori și cer iertare unul de la altul. Apoi, după ce încing focul și muzicanții au venit (căci neapărat se aduc muzicanți), sar peste foc și zic strigături, urează celor de față sănătate, cântă și dansează până în zori. O parte importantă a sărbătorii este masa improvizată pe care cei veniți la sărbătoare așează bucatele aduse special, din care gustă împreună (anul acesta un bărbat originar din Cartal a pregatit borș de crap, lin și somn pentru pomenirea mamei). La sfârșit se împarte foc care se duce acasă și se dă pentru pomenirea morților.

De la purtătorii acestui obicei am aflat cum a fost sărbătorit Focurelul (Ulilica, Urlăria etc) în comunitățile rurale odinioară. Dna Elena Oca, originară din s. Gotești, Cantemir, a preluat acest obicei din satul natal. Ne-a povestit că în satele din Republica Moldova obiceiul de a sărbători Focurelul se mai păstrează și că în trecut era însoțit de Strigatul peste sat. În această zi era obișnuit a striga de pe un loc înalt (acoperișul casei, de pe copaci etc.), ca să audă întreg satul, astfel se dădea în vileag comportamentul imoral al unor săteni. Erau strigate ca să fie auzite de întreg satul numele fetelor care se măritau la repezeală, erau strigate numele și faptele celor care aveau relații amoroase clandestine, erau date în vileag viciile sau faptele rușinoase ale primarului, preotului, polițiștilor etc.

Focurelul propus pentru a fi înscris în Registrul Național al Patrimoniului Cultural Imaterial al Republicii Moldova

Tot dna Elena Oca ne-a spus că la Focurel menirea focului aprins și a săritului peste foc este/era de a arde spiritele rele (“se dădea cu aghiasmă peste lemne și apoi se aprindea focul”) și de a-l feri pe săritor de boli etc. Iar prin fum se transmite celor răposați că obiceiul nu a fost uitat:

“Focule, fumule, urcă sus la Dumnezeu și-ncălzește neamul meu,/ Pe bunelul și bunica, și tătuca și mămuca,/ Iar la oamenii din sat să le spui că n-am uitat/ De a face focu-n drum/ Și în drum, și pe toloacă,/ Și-n ogradă, și la poartă.” (Inf. Elena Oca)

În acest an Focurelul a adunat zeci de reprezentanți din diferite sate (circa 50 de oameni) în aceeași locație din sectorul Râșcani al capitalei. Deși fără taraful prezent în ceilalți ani, toți participanții au fredonat melodii, iar solista Nătălița Munteanu a cântat pentru toți cei veniți despre mamă și de dor.  Purtătorii acestui obicei revitalizat în urbe au propus ca Focurelul să fie inclus în Registrul Național al Patrimoniului Cultural Imaterial al Republicii Moldova.

Subscribe to Fluxuri Distribuţie
9999999999999999999