Ministerul Culturii
al Republicii Moldova

Drumul doinei spre UNESCO

Doina face parte din patrimoniul intangibil al umanităţii, alături de tangou, dantelele din Croaţia, tapiseriile de la Aubusson (Franţa), caligrafia chineză, sericicultura, Festivalul Dragonului din China sau tehnicile de prelucrare a hârtiei din Japonia. Cea mai prolifică ţară în materie de patrimoniu intangibil este China, cu 25 de elemente înscrise pe Lista Reprezentativă şi pe cea pentru Salvgardare Urgentă, din cele 88 acceptate.

Candidaturile au fost validate la Abu Dhabi, la sesiunea Comitetului Interguvernamental pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Intangibil al UNESCO, care a avut loc între 28 septembrie şi 2 octombrie. În rândul „monumentelor” intangibile intră tradiţii, ritualuri, tipuri de spectacole, festivaluri, meşteşuguri, practici legate de natură, proprii unui teritoriu.

Colinda, o posibilă candidată
 
România mai are un singur element în acest patrimoniu, „Ritualul Căluşului”, înscris pe primele liste de acest fel, în noiembrie 2005 – fără a presupune un dosar special ca în cazul doinei – şi intrat direct în rândul „capodoperelor” imateriale ale umanităţii, anul trecut.

În spatele candidaturii, depuse în vara lui 2008, stau câteva luni de muncă. Responsabilă de dosarul „doina” este Irina Balotescu, secretarul Comisiei Naţionale pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial, din cadrul Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional (MCCPN). Din momentul în care cei 17 membri ai Comisiei au votat ca doina să ia drumul UNESCO, a început munca de teren. „Dacă am fi ales colinda, de pildă, ar fi trebuit să facem documentarea de teren şi filmările în timpul iernii, ceea ce nu se putea întâmpla, din moment ce termenul-limită era 31 august 2008 şi iarna trecuse deja. Prin urmare, ne-am orientat către doină”, explică Irina Balotescu. Unii au luat la rând arhivele, alţii au plecat spre sate.

„Timp de două luni şi jumătate, aproape zi şi noapte, s-a muncit pentru a încheia dosarul la timp: cercetătorii pe teren, cu cameramanii după ei, noi în arhive, căutând înregistrări vechi şi documente”.

Din Gorj în Maramureş

Cei patru cercetători implicaţi în proiect sunt folcloristul Sabina Ispas, preşedintele Comisiei amintite şi director al Institutului de Etnografie şi Folclor „Constantin Brăiloiu” al Academiei Române, şi etnomuzicologii Marian Lupaşcu, Constantin Secară şi Elena Şulea.

Cercetătorii s-au oprit în comunele Goicea (judeţul Dolj), Runcu (Gorj), Lăpuş şi Cupşeni (Maramureş), unde au înregistrat 15 români doinind. Materialele video au fost compilate într-un film-document de 10 minute, realizat de Editura Video şi ataşat la dosar. În primul anunţ legat de includerea doinei, pe blogul mihneamaruta.ro, se face şi o confuzie legată de numărul de români care mai cântă azi doine. „Informaţia a fost înţeleasă greşit, 15 sunt persoanele care apar în filmul-documentar luat în calcul la dosar, nu cele care au mai rămas în România”, adaugă Balotescu.

Din arhive şi din fondurile de carte rară au fost scoase documente care dovedeau atestarea doinei şi înregistrări audio cu diferite tipuri de doine. La dosar au mai fost ataşate 10 fotografii, două CD-uri audio, două hărţi şi o carte în două volume.

CONDIŢII

În 2012, statul român trebuie să dea raportul
 
Din momentul includerii doinei pe Lista Reprezentativă a UNESCO, statul ar trebui să se pună pe lucru. Mai exact, să demonstreze până în 2012, când va trebui să prezinte un raport complet, că a încercat să protejeze şi să perpetueze această moştenire culturală.

„Includerea doinei în patrimoniu e o formă de protecţie morală, dacă vrei, o formă de a nu ne pierde urma, odată cu modernizarea societăţii şi cu trecerea timpului. Te obligă, ca stat, să faci ceva ce oricum trebuia să faci din bun-simţ, adică să ai grijă de patrimoniul tău. Iar statul trebuie să îndeplinească toate condiţiile impuse, pentru că altfel doina riscă să iasă din patrimoniu”, avertizează Nicolae Manolescu, ambasadorul României la UNESCO.

Concret, ar însemna ca statul să-i încurajeze atât pe interpreţii de doine, cât şi pe specialiştii care se ocupă de studiul ei. „Nu vrem să-i forţăm pe interpreţi să cânte în tot felul de contexte nepotrivite, doar de dragul de a apărea, ci să-i încurajăm să cânte acolo unde o fac ei în mod firesc”, spune Irina Balotescu. O altă propunere nu va fi făcută curând. „Vrem să vedem întâi dacă programul de conservare va merge, deci nu ne grăbim deocamdată cu alte candidaturi”, adaugă Balotescu.

Florentina Ciuverca

 Marţi, 6 octombrie 2009

Sursa:  http://www.evz.ro/detalii/stiri/drumul-doinei-spre-unesco-870479.html

 

Subscribe to Fluxuri Distribuţie
9999999999999999999