Hostropăţul de nuntă

1. Identificare: nume general, local, definiţie scurtă, circulaţie, similitudini transfrontaliere

Nume general: hostropăţul de nuntă

Nume locale: Hostropăţ, Ostropăţ, Oleandra, Săltatele, Jocul colacilor, La colaci, De închinat colacii, La legătoare, La găluşte, La daruri, La jocul soacrei, De îmbrăcat soacra, Măringhele, Geamparale, La pahare, Jocul zestrei, De zestre, Zestrea, La scos zestrea, De scoaterea zestrei, La schimburi, Jocul găinii, La găină, A găinii, La vânzarea găinii, Pentru găină, Hostropăţul la găină ş.a.

Dans ceremonial ce însoţeşte diverse acte rituale din cadrul nunţii tradiţionale. De regulă, Hostropăţul se axează pe melodii instrumentale specifice, majoritatea în ritm ternar asimetric, de structură anapestică, încadrată în măsura de 7/16. Uneori este însoţit şi de cântec vocal, iar cel mai frecvent – de strigături şi de chiotul druştelor şi vorniceilor.  Dansul are un caracter ciclic, el marcând faze importante ale desfăşurării ceremonialului: schimbul darurilor sau pocloanele la mireasă şi la mire, închinarea colacilor către nuni şi miri, legatul nunilor cu prosoape rituale, scoaterea zestrei de la mireasă, servirea bucatelor tradiţionale în cadrul banchetului ritual (masa cea mare), jocul găinii, închinarea paharelor, celebrarea şi cinstirea mirilor, nunilor, socrilor, bucătăreselor şi a altor personaje ale nunţii. Creaţii similare după caracterul ritmic şi după funcţie se întâlnesc în România, în nordul Bucovinei şi în sudul Basarabiei (actualele regiuni Cernăuţi şi Odesa, Ucraina), în ţările din Balcani, inclusiv în Orientul Mijlociu, la turcii sud-pontici şi la tătarii din Crimeea. Are un caracter ciclic, de regulă, fiind însoţit de melodii instrumentale, de strigături sau de cântec şi de chiuit, dansul acompaniind diverse acte rituale din cadrul episodului central al nunţii tradiţionale, numit „masa mare” (banchetul nupţial). Melodii în ritm asimetric, similare Hostropăţului, se folosesc şi în afara nunţii: la jocurile teatralizate cu măşti de Anul Nou (Capra, Cerbul), dar şi în anumite dansuri non-rituale, din repertoriul de la jocul duminical (hora satului). În zona Dobrogei, melodiile de hostropăţ se numesc Geamparale, iar în sudul Basarabiei – Săltatele.

  2. Caracterizare: descriere, funcţii, aspecte morfologice, mod de manifestare.

Însăşi titulatura melodiilor indică asupra caracterului sincretic al dansului. El îndeplineşte diferite funcţii contextuale, grupate în jurul închinării darurilor, drumurilor rituale ale alaiului nupţial, ceremonialului zestrei, jocului găinii, iar în Bucovina – şi în jurul ritualului virginităţii. Asociate Hostropăţului de nuntă, strigătura, chiotul, mişcările kinestezice ale corpului, bătăile cadenţate din palme, elementele de coregrafie rudimentară şi de pantomimă contribuie din plin la realizarea actului ritual sincretic. Cântecele lirice încadrate ciclului schimburilor au un caracter pronunţat teatral, dramatic, actoricesc. Ele se desfăşoară după un anumit canon retoric, încetăţenit în tradiţia locală, deseori amintind de speciile similare, de mare inspiraţie şi creativitate poetică, din folclorul popoarelor vecine. Drept trăsătură specifică de conţinut se impune caracterul eminamente ludic, vesel, dan­sant, satiric, cu accente moralizatoare, ironice, comice, iradiind şi edificând o stare de bucurie şi optimism. Melodiile de Hostropăţ constituie un element important al artei muzicale improvizatorice a lăutarilor.

  3. Descrierea comunităţii(lor), grupurilor, persoanelor sau instituţiilor purtătoare. 

Formele cântate ale Hostropăţului sunt mai răsrândite în zona de nord a Moldovei şi a Bucovinei, iar cele instrumentale – în zona de centru şi de sud. Deţinătorii, creatorii şi purtătorii de melodii şi cântece de hostropăţ sunt, de regulă, lăutarii, muzicanţii tradiţionali, formaţiile muzicale de nuntă (taraf), precum şi femeile cântăreţe din comunităţile rurale, unele fiind specializate în preluarea pe cale orală, crearea şi interpretarea repertoriului de nuntă. Aproape în fiecare sat sunt anumite femei de vârstă înaintată, care mai păstrează în memoria pasivă diferite cântece rituale de hostropăţ.

4. Descrierea situaţiei la zi privind viabilitatea.

Cercetările de teren din ultimii 10-20 de ani demonstrează faptul că repertoriul cântecelor rituale de hostropăţ s-a redus considerabil, ca rezultat al simplificării structurii ritologice a nunţii, comprimării cadrului temporal şi spaţial de desfăşurare, modernizării concepţiei ceremoniale şi influxului de cântece noi, create de artiştii profesionişti sau adaptate din repertoriul muzicii populare, neotradiţionale, popfolk, ethnopop naţionale, ruseşti sau occidentale. Anumite cântece în caracter de hostropăţ sunt create şi promovate pe arena concertistică naţională de către artiştii profesionişti locali. Cântecul / dansul ritual autentic de hostropăţ este ameninţat de dispariţie treptată.

5. Data inventării, specialistul.

21.12.2010.  Vasile Chiseliţă, cercetător ştiinţific coordonator, Institutul Patrimoniului Cultural al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, doctor în studiul artelor.

6. Referinţe la literatură, discografie, materiale audiovizuale, manuscrise aflate în comunitate, materiale de arhivă, diferite imagini:

*** Arta muzicală din Republica Moldova. Istorie şi modernitate. Chişinău: Grafema Libris,  2009, p.166-194.

 Curbet Vl. La  vatra  horelor. Chişinău: Cartea moldovenească, 1973.

 Curbet Vl. Aşa-i  jocul  pe  la  noi.  Chişinău: Literatura artistică, 1985.

 ***Folclor  din  părţile Codrilor (alc. Gr. Botezatu, N. Băieşu, E. Junghietu, M. Savina, ş. a) Chişinău, Ştiinţa,  1973.

  ***Folclor din nordul Moldovei (alc. Gr. Botezatu, I. Buruiană, N. Băieşu, ş. a.). Chişinău: Ştiinţa, 1983.

  ***Folclor din stepa Bălţilor (alc. Gr. Botezatu, I. Buruiană, N. Băieşu ş.a.). Chişinău: Ştiinţa, 1986.

  **Folclor din Câmpia Sorocii (alc. Gr. Botezatu, I. Buruiană, N. Băieşu). Chişinău: Ştiinţa, 1989.

  ***Folclor din nordul Moldovei (alc. Gr. Botezatu, I. Buruiană, N. Băieşu ş. a.). Chişinău: Ştiinţa, 1983.

  ***Folclor  din  Ţara  Fagilor  (alc.  Gr. Botezatu, I. Buruiană, N. Băieşu ş. a.). Chişinău: Hyperion, 1993.

  Stoianov P. 500 melodii de jocuri din Moldova. Chişinău: Cartea moldovenească, 1972.

a)Înregistrări fonogramice de teren pe bobine de magnetofon, copiate pe CD, se păstrează în Fondul Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Chişinău. Numărul cotelor: 5-3, 8-5, 301-14, 313-3, 358-5, 403-4, 547-7, 575-5, 816-11, 817-9, 834-1, 872-10, 890-4, 896-6, 903-7, 903-8, 944-8, 1243-3, 1275-6, 1472-15, 1569-10, 1571-3.

 

 

 

Subscribe to Fluxuri Distribuţie