Traistă, desagi

1. Identificare: nume general, local, definiţie scurtă, circulaţie, similitudini transfrontaliere:

Nume general – traistă

Nume locale: stráistă, traistă, torbă, tráistră, traistă de cules, trăistuţă, traistă aleasă, désagi.

Traista este o piesă tradiţională de formă dreptunghiulară de forma unui sac mic, care are bată şi se agaţă pe umăr. Ea a făcut parte din ansamblul costumului femeiesc şi bărbătesc din toate zonele republicii. Traista are circulaţie foarte largă la toate etniile din vecinătate şi a. De obicei ea serveşte ca piesă funcţional-decorativă în care se duc unele lucrări. După caracterul cromatic este asortat cu culorile costumului.

2. Caracterizare: descriere, funcţii, aspecte morfologice, mod de manifestare:

Traistele sânt acceptate ca detaliu suplimentar la costum, dar totodată ele sânt trecute şi la grupa obiectelor destinate gospodăriei, avînd ca funcţie directă transportarea unor produse, obiecte. Real traista pe timpuri a servit asemenea genţilor purtate astăzi de femei şi bărbaţi. În traistă copiii puneau cele necesare pentru şcoală pînă prin ani 50 – sec. XX. Cu traista pe umăr sau ţinută în mînă bărbaţii sau femeile plecau la magazin, la piaţă, la lucru, în ospeţie şi a.

Respectiv criteriul funcţional putem deosebi: traistă de dus la cîmp, traistă de cules, traistă pentru sărbătoare (femeieşti şi bărbăteşti), traistă de strecurat, traistă de la groapă (de la înmormîntare) traista ciobanului şi a.

După felul cum se poartă deosebim forma de purtare: traista pe umăr, traista cu bata legată şi dusă în mână, traistă legată şi pusă pe coada sapei pe umăr şi a. respectiv în satul Racovăţ r-nul Soroca se zice: „pe racoviţean îl cunoşti după felul cum duce el traista”.

Aspecte morfologice: Pentru confecţionarea traistelor încă din secolele trecute femeile aveau grijă să ţese speciale ţesături mai înguste (40-50 cm care se egalau cu 5-6 jighiuţe”) de lînă curată sau cu urzeala bumbac, în şi bătătura lînă colorată. Pentru „traistele de cules” şi „traista strecătoare” se ţesea special pînză de in, cânepă şi bumbac, care se prindeau pe umăr cu şiret răsucit sau o baieră cusută din aceiaşi pînză. Pentru copii lăţimea traistelor era de (30-35 cm) – 3-4 „jighiuţe”.

Reieşind din categoriile ţesăturilor şi decorul lor traistele poartă anumite denumiri: traiste vrîstate, cadrilate, în ozoare, alese scorţăreşte, alese „ridicat”, „iţate”.

a) traistă de lînă în vrîste (traistă învărgată, traistă în scaune, traistă în dungi colorate, traiste în dunguţe, traistă în vărgi. În multe sate din raioanele din centrul Moldovei se ţesea special cîte o „natră de ţesătură de traiste numită „îngusturele”. Peste tot în satele Moldovei fetelor se dădea de zestre cîte un val de ţesătură de traiste. Peste tot în satele Moldovei fetelor se dădea de zestre cîte un val de ţesătură de traiste. Acest tip de traiste cu vrîste era răspîndit peste tot în Moldova, diferenţa fiind în proporţiile traistelor.

b) O altă grupă de traiste răspîndită pretutindeni formau traistele cusute din ţesătură curat de lînă, dar cadrilată – în pătrăţele mici şi mari. Traistele din ţesătură cu pătrăţele mici (3x3 cm, 2x2 cm) deobicei ţesute în două culori (negru şi alb, roşu şi negru, verde şi alb) sau pătrăţelele formate din cîteva culori aşezate ca ramă la patrate mai mari (analogic macatului cadrilat) sunt răspîndite în multe sate.

c) grupa traistelor ţesute „ridicat” sau „alese pe spetează”, care astăzi poate fi realizată şi în sistemul ţesutului de 3 sau 4 iţe. De obicei aceste traiste au desene reliefate alese „peste fire”, mai frecvent sunt motivele geometrice (romburi, „ochiurele”, oglinzi etc.).

aceste ţesături se întîlnesc mai des în raioanele de sud şi zona Cernăuţi. Le zic „traiste alese ridicat”.

d) Cele mai de sărbătoare traiste sunt „traistele alese scorţăreşte” în tehnica alesului de covoare „bătute în cheptine”. Au fost înregistrate un şir de motive ale traistei: „rugiţa”, floarea mărului, floarea soarelui, steluţa şi a.

e) Pentru gospodărie (de cules, de strîns) se foloseau de traiste de o singură culoare, deobicei ţesute din fuior de cînepă şi in.

O piesă asemănătoare traistei cu funcţie de transportare a unor greutăţi produse sunt „desagii”, „desagă”, numai că ea se folosea cînd se duceau la tîrg, după cumpărături, ea nu era de ieşit în lume la sărbătoare. Desaga prezintă o bucată de ţesătură îngustă de 40-50 cm îndoită la capete, formînd ca două traiste, ce se puneau peste umăr. Se prezenta o desagă – traistă la spate, a doua – faţă. Desagii întotdeauna au fost din ţesătură curat de lînă sau lînă şi bumbac. Importanţa traistei şi desagilor în viaţa populaţiei adăugător este confirmată prin faptul, care a fost răspîndit peste tot – darea traistei cu colac de pomană la înmormîntare la ultima etapă a procesului funerar, avînd semnificaţii multiple.

3. Descrierea comunităţii(lor), grupurilor, persoanelor sau instituţiilor purtătoare:

Traiste de diferite mărimi, principii tehnice de decorare în trecut s-au purtat în toate satele, îndeosebi de populaţia de la sate şi în vîrstă. Pînă în prezent la românii din Bucovina, Cernăuţi poţi întîlni femei în costume naţionale şi cu traiste frumoase pe umăr.

4. Descrierea situaţiei la zi privind viabilitatea:

În urma dezvoltării industriei de marochinărie din ţară şi de peste hotare în sistemul de realizare au pătruns un volum imens de diferite forme şi calitate de articole din piele, piele artificială, din ţesături sintetice, pungi de plastic, care sunt folosite în locul traistei, desagilor. Aceste obiecte au contribuit la scoaterea din uz a traistelor multicolore ca parte componentă a costumului. Traiste astăzi rar întîlneşti în sate, dar mai sunt unii care continuă viaţa ei. Traista uneori este reluată în ansamblurile etnografice, care demonstrează atît portul naţional, cît şi această piesă tradiţională.

Deşi traista cu timpul dispare din uz însă în folclorul oral se întîlnesc un şir de expresii populare, proverbe, vorbe cu tîlc, în care figurează „traista”: „vorbă multă – traistă goală”; „vorbă goală – traistă uşoară”; „ce stai trist, de parcă ţi-au mâncat câinii traista”; „îmblă cu capul în traistă”; „pe om îl cunoşti după cum duce traista”; „pe Racoviţean îl cunoşti după cum îşi leagă traista” (s. Racovăţ-Soroca).

5. Data inventarierii, specialistul:

10.02.2011 Elena Postolachi, cercetător ştiinţific coordonator Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală, dr. etnolog.

 6. Referinţe la literatură, discografie, materiale audiovizuale, manuscrise aflate în comunitate, materiale de arhivă, diferite imagini:

Постолаки Е.А. Молдавское народное ткачество (XIX – нач. XX в.). Кишинев, Штиинца, 1987.

Постолаки Е.А. К вопросу классификации молдавских ковровых изделий XIX – нач. XX в. // Известия АНМССР, Серия общественных наук, 1983, № 1.

Subscribe to Fluxuri Distribuţie