Alesătură

1. Identificare: nume general, local, definiţie scurtă, circulaţie, similitudini transfrontaliere:

Nume general: alesătură

Nume locale şi varietăţi tehnologice: ales la covor, ales neted, ales miţos, ales cu laţuri, ales „ridicat”, ales în spetează, ales legat, ales în găurele, ales dezlegat, ales cu noduri, ales cu fusul, ales cu andrica, ales în spărturi, ales scorţăreşte, ţesut şi ales, ales curb, „ales în bumbi”

Alesătură, a alege – este un procedeu tehnico-decorativ în domeniul ţesutului pe stative orizontal şi confecţionării de covoare în războiul vertical, în urma căruia se obţin desene sau motive de diferite nuanţe şi semnificaţii (geometrice, fitomorfe, zoomorfe, antropomorfe, cosmomorfe etc.).

Alesăturile, sau ţesăturile alese fost caracteristice în toate zonele, satele ţării, numai cu deosebirea că nu pretutindeni se realizau unele şi aceleaşi tipuri de ţesături. Alesături sunt răspîndite la multe popoare, însă tălmăcirea procedeelor tehnice este mult neconcretă şi cu unele greşeli, care demonstrează necunoaşterea tehnologiei de confecţionare a ţesăturilor.

2. Caracterizare: descriere, funcţii, aspecte morfologice, mod de manifestare:

„Alesăturile” în Moldova în principiu se obţin datorită unei numărări permanente a firelor de urzeală conform unor modele sau schiţe, tehnice. Ele se deosebesc de alte ţesături prin desene complicate, însă au un aspect decorativ deosebit de frumos. Din grupa alesăturilor (ţesăturilor alese) fac parte: covoare, războaie, scoarţe, lăicere, grindare, chilimuri – toate alese neted; cergă aleasă cu noduri cu miţe, cuverturi alese cu laţuri ridicate cu andrica, prosoape alese cu speteaza sau alese „ridicat”, alese în trei iţe, ştergare sau marame alese în sabac sau „în tăieturi” de aceiaşi culoare, în găurele, catrinţe şi fote alese, chingi şi brîie alese cu fusul „scorţăreşte”, păretare ţesute şi alese şi a.

Dacă la tehnica ţesutului firul de beteală merge „din capăt pînă în capăt” pe toată lăţimea pînzei, apoi la alesături (în unul şi acelaşi rost cu mîna sau cu mătcăluţa firul colorat se trece respectiv după desen, pe cînd la covoare şi firele de fondal de asemenea se trec după numărat. Dar avem procedee tehnice mai avansate, cînd desenul factural (de o culoare sau 2-3 culori) este din timp programat în sistemul firelor de urzeală şi mai apoi respectiv se va lucra cu iţele şi tălchigii.

Cea mai răspîndită grupă de „alesături” au fost covoarele, care nu lipseau nici într-o casă, şi numărul lor ajunge pînă la 3-10 şi mai multe. Covoarele alese sau procedeul tehnic de ales covor nu era lucrarea unei singure femei. La un covor alegeau 3-4 femei, care ştiau bine a alege. Forma aceasta de lucru în comun avea cîteva variante: „ajutor la ales”, „clasă la ales”, „femei înăimite la ales”. Alesătura (desenul, floarea, uzorul) covorului trebuia să se primească totuna, să nu fie floarea strîmbă şi m.a. Esenţa corectitudinii covorului consta în mărimea unui pătrăţel pe 2 fire de urzeală (pe 1 cm revin 3 fire), care se numea „mutătură” (la stînga sau la dreapta) şi „scăritură”, cînd se împlinea pătrăţelul în sus – „alesătură pe un fir pereche”. Responsabilitatea la ales era mare, fiindcă firele de lînă erau toarse manual şi cît nu te-ai fi stăruit, tot una firele nu erau peste tot uniforme şi trebuia mare atenţie ca „să creezi”, „să împlineşti” pătrăţelul şi să dau uneori nu 2 perechi de fire băteală (adică 4 fire), da 5-6 fire, sau numai trei). La alesăturile cu figuri geometrice porţiunile de o singură culoare sunt mai mari.

Alesături netede         

Cel mai des folosit procedeu tehnic al ţesăturilor alese de tip covor este alesul neted cu două feţe în războiul vertical sau orizontal, care a primit denumire la unele popoare „Ales în chilim”. La rîndul său se diferenţiază în: „ales neted legat”, „ales neted dezlegat”, „ales legat printre fire”, „ales legat cu fire întrepătrunse”.

Din diferite criterii poate fi făcută tipologizarea procedeelor tehnice: evolutiv-cronologică, după felul de intersectare la hotar a culorilor, după caracterul factural al ţesăturilor şi a.

1) Alesături cu „două feţe netede”„dezlegat” au fost alese – scoarţele a) „în găurele”, „în spărturi”, „ales dezlegat”, la care firele diferit colorate la o anumită distanţă pe marginea desenului sau a culorilor de bază nu se întrepătrundeau, dar se întorceau îndărăt şi în acest loc se formau mici „găurele” (ales în găurele, ales dezlegat). Aceste găurele se formau la un rînd sau două fire de băteală colorate şi aveau în înălţime 3-4 mm, însă se întîlneşte şi b) „ales în tăieturi” care are o înălţime de 5-6 mm, formată din 3-4 fire de băteală întoarse îndărăt. Aceste variante de alesături dezlegate (în tăieturi, în găurele) mai poartă denumirea „ales  în şabac” la unele popoare vecine. În aşa tehnică în trecut în Moldova sau ţesut şi ales prosoape la sudul şi nordul Moldovei într-o singură culoare albă sau crem din fir mai gros îmbinat cu fir de borangic.

La toate variantele de „ales în găurele”, „ales în spărturi”, „ales în tăieturi” aceste mici spaţii libere-transparente se realizau în „scărituri” (la stînga, sau la dreapta), dar nu pe o linie dreaptă verticală, pentru a nu slăbi legăturile dintre fire.

2) Cu „două feţe netede” – „legate”, de pe timpuri se aleg covoarele, lăicerele sau laturile alese, „păretarele alese” tipice artei populare moldoveneşti, realizate deobicei în vîrstatul vertical şi „bătute cu pieptenele de lemn.

Covoarele alese prin sec. XVIII – I jumătate a sec. XIX  vopsite cu coloranţi naturali şi realizate cu urzeală de „lână – păr” răsucite s-a folosit în principiu tehnica „alesul” legat printre fire” sau „ales legat cu fire întrepătrunse” obţinut prin încrucişarea celor două fire de băteală diferit colorate pe dosul ţesăturii la hotarul dintre ele (în spaţiul dintre două fire de urzeală) şi întoarcerea lor îndărăt.

Aceste scoarţe, covoare erau uşoare şi cu o factură uniformă, realizate într-o palitră caldă, avînd o ornamentică originală.

Presupun că din motivul că covoarele, iar mai tîrziu şi „războaiele” din a II jumătate a sec. XIX au devenit mai mari şi mai grele (15-20 kg), folosind în locul urzelii tari de lînă aspră răsucită dar subţire şi uşoară o altă urzeală mai grea şi mai groasă din fibre vegetale (cînepă, bumbac) răsucite, s-a trecut treptat la alte variante de ales, care le-au dat „alesăturilor de tip covor” din sec. XIX-XX o monumentalitate, dar fără găurele şi tăieturi. Tehnica lor de realizare este „alesul neted legat”, în două variante: „ales neted legat prin fire” şi „ales neted legat cu fire întrepătrunse”.

a) Alesul legat (neted cu două feţe) printre fire din categoria alesului de tip chilim se caracterizează prin faptul că firele de băteală diferit colorate, cînd se întîlnesc la limita celor două fire diferit colorate de băteală se încrucişează (se îmbrăţişează) pe dosul ţesăturii şi fiecare se întoarce îndărăt. E ştiut că covoarele netede cu două feşe alese în stanul vertical sau orizontal se aleg pe dos.

b) Alesul legat cu fire întrepătrunse e tot o variantă a alesului de tip chilim cu două feţe, însă modalitatea lui constă în felul de îmbinare a două fire de băteală diferit colorate la întîlnirea lor în acelaşi rost. Această variantă constă în faptul că aceste fire de băteală diferite după culoare înfăşoară unul şi acelaşi fir de urzeală, din care motiv această porţiune a lui e mai plină, mai densă. Însă aceste locuri de fire întrepătrunse tot timpul se mută, fiindcă întîlnirile a două culori diferite se schimbă după desen, culori şi „mutaturi”.

3) „Alesături cu două feţe pe linie curbă sau oblică”. În colecţiile MNEIN şi Muzeul de Arte Plastice din R.M. se întîlnesc mai puţine covoare, care se referă la covoarele pe linie curbă, care s-au realizat pe războiul vertical, are două feţe identice, însă schimbările liniei desenului are loc după fiecare rînd de băteală diferit colorată. Această alesătură are unele asemănări cu „alesul în găurele”, însă acolo „mutăturile” (presupun că acestea formează caligrafia liniei de desen la covoare) se schimbă după un pătrăţel împlinit din 4-6 fire de lînă, de la alesul curb după o pereche (dus şi întors). Din acest punct de vedere ornamentica fitomorfă a acestor scoarţe, covoare au un caracter aproape naturalistă, iar dacă şi se aplică stilizarea motivelor, ele au linia conturului netedă. Alesătură cu linie curbă se foloseşte la ţesăturile de lînă din Egipt, Orient, putem vedea în scoarţele din Oltenia, Craiova. Astăzi unii artişti plastici preferă să lucreze tapiserii moderne în alesătură curbă:

4) Alesătura cu fusul „scorţăreşte” – tehnică de ţesut ales în stative orizontal a brîelor late bărbăteşti şi chingilor femeieşti cu motive geometrice sau florale alese din urzeală şi nu din băteală. Acest fel de alesătură poate forma ţesătură cu una sau două feţe. De exemplu, pentru a primi un brîu bărbătesc lat de 15 cm. în două culori – vişiniu şi negru, de lungime de 3 m. Se urzeau fire răsucite de lînă aspră (păr) de culoare unul – negru şi altul – vişiniu.

Firele se trec prin 2 iţe (în unul firele vişinii, în al doilea – negru). La ţesut după desen se alege cu fusul figuri vişinii pe o parte a brîului sau negre, dar după fiecare rînd se dă băteală închisă şi se bate strîns cu spata şi iarăşi se schimbă rostul. Se alege după model. Brîul e scorţos şi cu două rînduri de desene vişinii ş negre, obţinute în urma alesului şi ţesutului.

5) Alesătură cu noduri cu o faţă, sau alesătură cu miţe – cerga, şatrancă. Această tehnică de ales este cunoscută din sec. XV-XVI, aflăm din documentele şi actele de danii şi de zestre. Se confecţionau cergile deseori din rămăşiţele de lînă colorată rămase de la covoarele cu două feţe. Cerga are o singură faţă cu miţe lungi de 3-4 cm, se folosea ca aşternut şi învelitoare. Se ţesea în războiul orizontal sau vertical. Urzeala şi băteala fondalului în trecut erau de cînepă vopsite în coloranţi naturali. Tehnica ţesutului ales era următoare: se ţeseau simplu (în 2 sau 4 iţe) 4-6 rînduri de cînepă, se băteau cu spata, apoi urma rîndul alesului cu miţe lungi de lînă răsucite în 2 apoi puse în 4. urzeala se lăsa în poziţie „fără rost” şi permanent se numărau firele perechi şi respectiv desenului sau caracterului cromatic „melang” se legau miţele de o pereche de fire ale urzelii. Pe teritoriul Moldovei au fost înregistrate 3 feluri de noduri: trecerea simplă în jurul a două fire de urzeală şi scoaterea lor pe faţă; înconjurarea deplină a unui fir de urzeală şi îmbrăţişarea perechii lui şi scoaterea capetelor în faţă; şi al treilea fel de nod, cînd cu firul gros înconjurai din faţă 2 fire de urzeală şi scoteai capetele printre ele, dar dedesupt (sub lat). Acesta este cel mai perfect nod care nu se deteriorează. După un rînd de noduri legate se bătea cu spata şi se schimba rostul şi iarăşi se ţeseau 4 fire simple şi iarăşi urma legatul nodurilor.

În dependenţă după cîte fire de băteală urma rîndul cu miţe legate se întîlneau cergi cu miţe rare şi dese. În raioanele Făleşti, rezina, Călăraş, Donduşeni (s. Baraboi) se ţeseau cergi cu miţe lungi şi dese, repetate peste 3 fire. În r-nul Făleşti se confecţionau cergi mari cu compoziţii ornamentale complicate, care se atîrnau pe perete. 6. Alesătură cu laţuri în una – două culori cu o faţă flanşată – „niţurcă aleasă cu andrica”, local: „alesătură cu laţuri”, „şatrancă”, „pocrîvală pe andrică”. Se confecţionează în stative orizontale, cu urzeală de bumbac groasă (N10-20), în băteală merg două feluri de fire – unul pentru fondal, altul de lînă răsucită în două pentru ridicarea laţurilor. Se ţese 3-4 fire simple în 4 iţe, apoi într-un rost se dă liber firul răsucit sau „pus în două” de lînă. Se eu andrele scurte de 20-25 cm., cu diametrul de 7-8 cm. şi peste un fir sau două fire, de urzeală respectiv modelul uzorului se îmbracă pe andrică firul de lînă. Tot rîndul se ridică laţuri respectiv după desen, sunt necesare 3-4 andrele groase, se bate cu vatala, se schimbă rostul şi se dau 3-4 fire de fon, iar urmează alesul după desen cu ridicarea de laţuri. Apoi cînd ţesătura s-a întărit andrelele se scot şi se lucrează cu ele mai departe. Cuverturile mare se unesc din 2 laţi, se folosesc la acoperit patul, se pune pe perete. Este o ţesătură, care se dezvoltă de la sf. sec. XIX – începutul sec. XX îndeosebi în r-nul Edineţ, Bricen, Cahul şi satele din zona Cernăuţilor.

7. Alesătură printre fire de băteală, sau tehnica covoarelor ţesute şi alese. Se realizează pe războiul orizontal şi tehnica are cîteva variante.

a) În acest procedeu tehnic se realizează covoarele ţesute şi alese din partea de sud a Moldovei, care sunt lucrate în războiul orizontal pe părţi, apoi cusute şi formează un covor integral, mai ales, cu motive de flori. Tehnica de lucru constă în următoarele: Se trece un fir de băteală lînă neagră şi culoarea urzelii (bumbac negru răsucit) se bate cu spata, se schimbă rostul şi al doilea rînd cu fire de diferite culori se alege desenul covorului, tot pe fire numărate, dar numai unde e uzorul, apoi se bate cu spata şi se închide rostul şi se dă iarăşi din capăt pînă în capăt cu suveica un fir de lînă neagră – fonul, apoi iar se alege. La aşa covoare pînza e mai rară, firele de urzeală se observă, şi ţesătura nu este la fel de deasă. Locurle, unde e şi ales ţesătura e mai plină, în rest e mai rară. Astfel se realizează şi ştergurile alese din raioanele Soroca, Străşeni, Drochia.

b) O altă variantă a „ţesutului şi alesului” constituie ţesătura decorativă „rumba”, la care urzeala şi 4 fire ţesute de băteală neagră formează fondalul ţesut în 2 iţe, iar apoi urmează un rînd cu fire colorate, ales în 3 iţe, care punctat formează motive geometrice concentrice – „romburi” mari sau mici, şiruri multicolore de rînduri zîmţate etc. În ultimul timp se încearcă să ţese şi alege rumbe cu motive complexe bazate pe alesătură printre firele de băteală, avînd la bază romburile.

Tot în aşa tehnică „ales printre firele bătelii” au fost şi continuă să fie confecţionate în regiunea Cernăuţului catrinţe dreptunghiulare cu părţile de dinainte ţesute cu vrîste şi alesături printre vrîste sau numai cu alesături printre fire de băteală.

8. Alesătură în bumbi”. În această tehnică de lucru s-au ales covoraşe şi covoare mai mari pe rame în zona centrală a Moldovei, astăzi se aleg aşa în s. Palanca r-nul Călăraş şi prin unele şcoli datorită includerii în programul şcolar. Covoraşele alese sunt cu o faţă „sculpturală” – facturală; buclată datorită căreia le-au numit recent „covoraşe-masajor”. Popular ele s-au numit „sînii fetei”. Alesul în bumbi are loc pe o sistemă complexă de fire ale urzelii, compusă din 8 fire întinse. Factura se realizează după model cu fire de lînă groasă colorată în tehnica punctului de cusătură „în urma acului pe cerc”. Covoraşele au o factură bombată, sunt decorative cu aspect terapeutic.

Mai există şi alte variante zonale, locale ale pieselor – „alesături”.

3. Descrierea comunităţii(lor), grupurilor, persoanelor sau instituţiilor purtătoare:

Ţesăturile alese – „alesăturile” şi procedeele tehnice ale alesului pe fire numărate sunt răspîndite în toate zonele republicii. Ele sânt bine cunoscute în România, Ucraina, Bielorusia şi a.

4. Descrierea situaţiei la zi privind viabilitatea:

Unicul fapt îngrijorează că actualmente foarte puţin  realizează asemenea ţesături alese, sânt anumiţi meşteri care mai continuă să creeze în tehnicile alesului. Cel mai mult se aleg covoare, prosoape alese.

*Astăzi tehnica confecţionării ţesăturilor, covoarelor populare este aproape necunoscută specialiştilor, avem diferite tălmăciri, deseori greşite.

5. Data inventarierii, specialistul:

13.02.2011 Elena Postolachi, cercetător ştiinţific coordonator Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală.

6. Referinţe la literatură, discografie, materiale audiovizuale, manuscrise aflate în comunitate, materiale de arhivă, diferite imagini:

Постолаки Е.А. Ворсовые ковры Молдавии//Этнография и искусство Молдавии. Кишинев, 1972.

Постолаки Е.А. К вопросу классификации молдавских ковровых изделий XIX – нач. XX  в.//Известия АН МССР, Серия обществ. наук, 1983, № 1.

Зеленчук В., Постолаки Е. Коворул молдовенеск. Тимпул, Кишинэу, 1990.

Postolacchi E. Sisteme de socotire şi de programare folosite în confecţionarea ţesăturilor // În Buletin ştiinţific. Etnografie şi muzeologie. vol. 9(222). Chişinău, 2008, p. 57-69.

Subscribe to Fluxuri Distribuţie