Ministerul Culturii
al Republicii Moldova

Vinurile

1. Identificare: nume general, local, definiţie scurtă, circulaţie, similitudini transfrontaliere:

Vinurile: vin, vinuri.

1. Băutură alcoolică obţinută prin fermentarea mustului de struguri; 2. Varietăţi, soiuri, specialităţi de vin; 3. Băutură alcoolică obţinută prin fermentarea altor fructe decât struguri (ex. vin de mere) // Dicţionarul limbii române moderne. Bucureşti, 1958.

Nume locale: vin, jin, tulburel (vinul nou), vin de masă, vin râvac – pe întreg teritoriul, zin dulsei – Tiraspol, jin frunte – partea de nord a ţării, vin chilimbar – nordul ţării, vin negru – pe întreg teritoriu, primău – la centru, vin-crască – zona Ungheni, vin rozov – întreg teritoriu, vin alb, balan – întreg teritoriu.

Vinul poate fi considerat băutura caracteristică, excelentă a autohtonilor acestui pământ, apreciat din cele mai vechi timpuri.

Dm. Cantemir (1673-1723) menţionează în „Descrierea Moldovei” că, în sec. XVIII-lea, vinurile moldoveneşti erau foarte căutate de negustorii ruşi, polonezi, cazaci etc.

Mai puţin răspândit era vinul de mere sau cidrul. Paul de Alep, în timpul cât a stat la Iaşi, pe timpul lui Vasile Lupu, a observat că „băutura călugărilor este cidrul (este un caz izolat), se ştie doar că toate mănăstirile moldovene posedau vii întinse”. În Muntenia se făcea şi se face încă, mai ales în regiunile de munte, vin de măceş, iar în Transilvania vin de coacăze sau pomuşoare.

2. Caracterizare: descriere, funcţii, aspecte morfologice, mod de manifestare:

Vinul – băutură obţinută prin fermentarea sucului de struguri. Potrivit prevederilor legii viei şi vinului din ţara noastră, vinul este băutura obţinută exclusiv prin fermentarea strugurilor sau a mustului din struguri proaspeţi. Vinul obţinut din alte fructe nu se întâlneşte la noi.

Vinurile moldoveneşti se împart în funcţie de conţinutul de zahăr pe care-l deţine: seci, demiseci, de desert, cât şi după strugurii din care se obţine: vinuri albe seci (Aligote, Feteasca, Risling etc.); vinuri albe demiseci (Feteasca Albă, Sauvignon, Pinot etc.), vinuri albe dulci (Muscat, Chardony etc.), vinuri roşii seci şi demiseci: Cabernet, Roşu şi Negru de Purcari etc., vinuri roşii dulci: Cabernet, Sauvignon, Pinot etc.

Vinul este băutura zilnică a sute şi mii de locuitori. Se consideră că o băutură naţională, care ia parte la toate actele vieţii: la naştere, la botez, la nuntă şi chiar la moarte.

Vinul nu este numai o băutură care astâmpără setea, generează energia şi are însuşiri pronunţate alimentare, dar el produce consumatorilor şi anumite excitaţii nervoase deosebite, datorită aromei şi buchetului, face să crească capacitatea emoţională a oamenilor. De aceea el – vinul – a creat de-a lungul secolelor o veritabilă civilizaţie a vinului.

Consumat moderat, vinul este considerat ca o parte integrantă a meselor şi vinul rămâne în asemenea condiţii – un aliment complimentar.

La masă vinurile moldoveneşti trebuie consumate după o anumită rânduială: la gustări – vinurile albe sau roze, nu prea tari, la cărnuri gătite calde, vinuri roşii tari; la mâncăruri reci – vinuri albe seci sau vinuri roşii uşoare; la desert – vinuri dulci. Asocierea dată este respectată în ecourile alimentaţiei publice, pe când în comunităţile rurale se servesc acele vinuri pe care le au.

Populaţia din R. Moldova delimitează în: vinuri brute, de masă, de consum curent, vinuri spumante clasice şi naturale. Deosebim vinurile în funcţie de tehnologia aplicată (vinuri naturale) şi vinuri speciale (obţinute prin utilizarea produselor speciale).

Prepararea vinului în gospodăriile individuale se face după metode vechi tradiţionale, iar pe cale industrială la fabricile de vinuri.

3. Descrierea comunităţii(lor), grupurilor, persoanelor sau instituţiilor purtătoare:

Romanii au băut vinul amestecat cu apă, din cauză că el conţine o mare cantitate de alcool (vinul de mai mulţi ani – adică vinul vechi).

Privitor la faptul cine şi la ce vârstă avea voie să bea vin la romani, după unele date aveau voie cei care au împlinit vârsta de 30 de ani, cu excepţia femeilor, cărora le era interzis cu desăvârşire.

Există însă unele date după care femeilor le era îngăduit să bea anumite varietăţi de vinuri nefermentate, îndulcite cu miere sau must fiert. Strămoşii noştri daci foloseau vinul tămăios în vindecarea bolilor de ochi, iar cel roşu, fiert cu miere şi mirodenii, împotriva răcelii. Unii tămăduitori daci foloseau în mod cuvenit vinul roşu pentru prepararea unor medicamente.

În familia moldoveanului se consumă zilnic vin – „câte un pahar, de poftă de mâncare”, sau „câte un pahar de sănătate, că sporeşte sângele”, mai ales iarna, când e frig, totuşi cea mai mare cantitate este păstrată pentru consumul de sărbătoare.

La petreceri, la sărbători, ritualuri vinul la moldoveni este nedespărţit de la masa lui.

La orice vânzare se bea vin „aldămaş” sau „mogorici”.

Pe timpuri vorniceii invitau oameni la nuntă, propunându-le să bea vin din ploşcă, în semn de respect pentru cei invitaţi, care ura sănătate tinerilor şi promitea să vină.

În secolele precedente mesenii la nuntă erau serviţi cu un singur pahar dintr-un capăt al mesei în celălalt. Paharul era de 50 gr. (satele raionului Donduşeni, Teleneşti, Orhei etc.) fiind numit „degetar” în comparaţie cu cel care l-au înlocuit de 100 gr. numit „stopcă”, „stopculiţă”, de la cuvântul „sto”. Mai târziu au început să consume cu paharul de 250 gr. numindu-l „stalin”, „litru”, după cum  continuă şi astăzi în multe localităţi (Cantemir, Nisporeni, Rezina, Trebujeni, Donduşeni etc.).

În trecut invitaţii la nuntă sau cei care veneau să-şi ia rămas bun de la răposat, aduceau cu ei vin şi produse alimentare, ca să contribuie la completarea şi întreţinerea meselor. Acest obicei s-a păstrat până prin anii 80 ai sec. XX, practicat  pe teritoriul întregii republici. Astăzi se practică mai mult de către rudele apropiate.

4. Descrierea situaţiei la zi privind viabilitatea:

Producerea şi consumul vinului este o parte integrantă a culturii tradiţionale. În fiecare familie din comunităţile rurale de la centru şi sudul ţării, astăzi şi la nord, poţi servi un pahar de vin preparat de însăşi gospodarii din sat. S-a păstrat o tradiţie frumoasă la noi de a nu bea mult vin, dar numai să-ţi potoleşti setea.

Despre vinurile moldoveneşti se ştie departe de hotarele ţării, fiind unul din cel mai realizat produs de export în Moldova.

În Moldova ca şi în alte ţări vecine există „sărbătoarea culesului strugurilor”, un prilej de bucurie în plus în societate, când se poate degusta mustul „tulburelul”, la care participă vecinii, rudele.

Vinurile în Moldova sunt cartea ei de vizită alături de alte fenomene ale culturii tradiţionale, bogăţia ţării care afirmă că vinul a fost şi va continua să fie băutura tradiţională, întruchipând o parte indispensabilă a culturii tradiţionale a moldovenilor.

5. Data inventarierii, specialistul:

12.10.2010 Valentina Iarovoi, cercetător ştiinţific, Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală

6. Referinţe la literatură, discografie, materiale audiovizuale, manuscrise aflate în comunitate, materiale de arhivă, diferite imagini:

*** Dicţionarul limbii române moderne. Bucureşti, 1958.

Iarovoi V. Băuturi tradiţionale din Moldova // Buletin ştiinţific. Revista de Etnografie, Ştiinţele Naturii şi Muzeologie. vol.  3(16) Chişinău, 2005.

Dm. Cantemir. Descrierea Moldovei, 1982.

Varvara Buzilă. Obiceiul cinstirii vinului la moldoveni // Tyragetia. XV. Chişinău, 2006.

*** Materiale de teren.

Subscribe to Fluxuri Distribuţie
9999999999999999999