Ministerul Culturii
al Republicii Moldova

Rachiu

1. Identificare: nume general, local, definiţie scurtă, circulaţie, similitudini transfrontaliere:

Rachiu – nume general dat diferitelor băuturi spirtoase, obţinute prin distilarea vinului, a fructelor, a cerealelor sau prin amestecul alcoolului cu apă (şi cu esenţe); cantitate de rachiu (1) conţinută de un pahar.

rachier – cel care fabrică sau vinde rachiu;

rachierie – fabrică de rachiu, îndeletnicirea de a fabrica sau de a vinde rachiu // Dicţionarul explicativ al limbii române moderne. Bucureşti, 1958.

ţuică – băutură alcoolică obţinută prin fermentarea şi distilarea prunelor sau altor fructe.

ţuicar – fabricant sau negustor de ţuică; băutor de ţuică;

ţuicărie – loc unde se bea ţuică,

ţuicuială, ţuiculiţă // Dicţionarul explicativ al limbii române moderne. Bucureşti, 1958.

Vinars-rachiu din drojdia de vin sau de tescovină.

Nume local – rachiu, ţuică, samogon, palincă, votcă, basamac.

2. Caracterizare: descriere, funcţii, aspecte morfologice, mod de manifestare:

Termenul generic, cel mai întrebuinţat, este rachiul luat din limba turcă, acesta, la rândul lui fiind preluat din arabă, ceilalţi termeni, cu excepţia spirtului sunt dialectali sau folosiţi pentru a arăta materia primă din care a fost distilat. Astfel horelca, horilca – e un termen dialectal moldovenesc, împrumutat din ucraineană, palinca e un împrumut din maghiară, folosit în Transilvania, ţuica e rachiul distilat din prune fermentate, samogon e un rachiu distilat din sfeclă de zahăr, vodca e rusească, rachiu din drojdie de vin sau de tescovină, numit în Transilvania vinars. Operaţia distilării a fost cunoscută la noi în vechime prin expresia „a fierbe” rachiu.

Se crede că alcoolul a fost obţinut prin distilare pentru întîia dată în Europa  în sec. XII-lea, pe când unele documente arată că distilarea de alcool în ţările româneşti a început în sec. XV-lea, pe timpul lui Alexandru cel Bun.

Doctorul I.Claudian în studiul „Alimentaţia poporului român”, apărută în 1939, susţine că „băuturile alcoolice distilate din prune, şuica şi rachiurile din cereale păstrând în obiceiurile poporului român în sec. XVIII-lea.

3. Descrierea comunităţii(lor), grupurilor, persoanelor sau instituţiilor purtătoare:

Rachiul a intrat târziu în uzul moldovenilor ca şi alte băuturi tari rachiul a pătruns treptat dar mai mult în uzul ne-ritual.

Privitor la utilizarea rachiului în secolele precedente facem referinţă la observaţiile lui Dm. Cantemir de la sfârşitul sec. XV-lea: „Rachiul nu-l iubesc decât soldaţii, ceilalţi nu beau decât un singur pahar, şi acela mic, înainte de masă”. El s-a răspândit treptat, la început prin intermediul comerţului a pătruns nu numai în oraşe, dar şi în sate.

Pe la mijlocul secolului al XIX-lea P. Martynovski, rus de origine, aprecia realităţile de la noi în comparaţie cu obiceiurile ruseşti: „Rachiu se întrebuinţează puţin, şi în loc de bere beau bragă, producţie proprie”.

Boris Malski semnala acceptarea treptată a rachiului de către comunităţile rurale: „votca este consumată în cantităţi mici, ţăranii preferând vinul. Rachiul nu se producea în sat, ci se cumpăra la cârciumă.

Băuturi tari: rachiul, samogonul sau basamacul din sfecla de zahăr se consuma din cele mai vechi timpuri pe teritoriul Tării Moldova, cunoscut şi ţărilor vecine.

Rachiul fabricat din tescovină sau din vin e cunoscut mai ales la centru şi la sud pe teritoriul dat.

4. Descrierea situaţiei la zi privind viabilitatea:

Astăzi pe teritoriul R.Moldova se consumă mult rachiu, din motivul că este o băutură fabricată atât în gospodăriile ţărăneşti, cât şi pe cale industrială. Se consumă la sărbătorile din cadrul familiei, cele calendaristice, chiar şi în cursul săptămânii. O cauză a consumării mari este starea social-economică precară din ţară, varietatea de feluri de rachiuri pe tejghelele magazinelor şi la un preţ rezonabil.

5. Data inventarierii, specialistul:

3.09.2010. Valentina Iarovoi, cercetător ştiinţific, Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală

6. Referinţe la literatură, discografie, materiale audiovizuale, manuscrise aflate în comunitate, materiale de arhivă, diferite imagini:

Varvara Buzilă. Obiceiul cinstirii vinului la moldoveni // Tyrogetia. XV. Chişinău. 2006.

Valentina Iarovoi. Băuturi tradiţionale din Moldova // Buletin ştiinţific. Revistă de Etnografie, Ştiinţele Naturii şi Muzeologie. vol.  3(16) Chişinău, 2005.

Dimitrie Cantemir. Descrierea Moldovei, 1982.

Subscribe to Fluxuri Distribuţie
9999999999999999999