Produse conservate

1. Identificare: nume general, local, definiţie scurtă, circulaţie, similitudini transfrontaliere:

Nume general: produse conservate – produse alimentare menţinute prin diferite procedee în stare  nealterabilă şi păstrate în borcane ermetic închise.

Conservarea legumelor, fructelor, ca mod de rezolvare a nevoilor alimentare pentru perioade de timp îndelungat în hrană, s-a practicat de către toate populaţiile din Europa, fiind atestate tehnici de conservare de cel puţin 2500 ani, poate şi mai devreme. Conservarea fructelor a cunoscut din secolele II î.e.n. sub diferite metode: conservarea fructelor într-un lichid dulce – fructele se aşezau în chiupuri mari şi se turna peste ele vin dulce sau must fiert; conservarea fructelor în miere.

Se conservau fructele prin fierbere şi transformarea lor în paste de fructe.

Metodele de conservare a legumelor sunt cunoscute din acea perioadă. Acţiunea de conservare era în grija femeilor care utilizau diferite procedee în funcţie de natura legumelor.

Uscarea la soare a frunzelor, tulpinilor, care apoi se puneau în pungi de pânză. Unele se păstrau în oţet sau sărămură la care se adăugau numeroase condimente.

Metodele de conservare a legumelor, fructelor sunt practicate pe întreg teritoriul ţării, cât şi în ţările vecine România, Ucraina şi comunităţile conlocuitoare din Moldova.

Sunt înregistrate zeci de reţete de conservare a legumelor şi fructelor pe întreg arealul european.

2. Caracterizare: descriere, funcţii, aspecte morfologice, mod de manifestare

Tradiţia de a-şi face rezerve de legume şi fructe la moldoveni e cunoscută de pe timpuri şi este strâns legată de ocupaţiile principale – cultivarea plantelor. Conservarea presupune o metodologie mai complicată şi adaptată tipului de aliment, avându-se în vedere şi utilizarea ulterioară (metode de preparare specifică) adesea ustensile, instrumental convenabil.

Cu circa 500 ani î.Hr. se diversifică mult procedeele de conservare a legumelor, fructelor, fiind cunoscute, afară de uscare: afumarea, îngroparea în nisip, păstrarea fructelor în miere, saramuri aromate. De asemenea, se păstra zăpada din timpul iernii, în gropi adânci, pentru vară”.

Perioada pregătirii conservelor pentru iarnă este la sfârşitul verii şi începutul toamnei. Gospodinele folosesc pentru conservarea produselor reţete tradiţionale însuşind acele metode care dau rezultate bune.

De rând cu metodele de păstrare a produselor redate mai sus, se practică tehnologia de conservare a legumelor sub diferite: ghiveciuri, icre, legume în suc propriu, vinete tocate, „zoruscă” de legume, ardei copţi, fasole păstăi, boabe de mazăre conservate etc.

În comunităţile rurale din R. Moldova legumele se păstrau şi se păstrează şi astăzi uscate (ardei iuţi, gogoşari). Se înşiră pe aţă şi se usucă la umbră în locuri aerisite, la streşina sau în podul casei, în cămară. Se usucă şi pătrunjelul, mărarul, leuşteanul, cimbrişorul, care se folosesc la prepararea mâncărurilor.

În unele localităţi din zona de centru se practică conservarea prunelor, porumbrelelor cu oţet, sare şi condimente, care sunt consumate cu mâncăruri din carne.

3. Descrierea comunităţii(lor), grupurilor, persoanelor sau instituţiilor purtătoare:

În toate familiile din sate sunt preparate produse conservate. Localităţile cu profil legumicol, din bazinul râurilor Nistru, Răut şi Prut sunt specializate în conservarea legumelor. Produsele conservate sunt consumate pe întreg teritoriul ţării şi în tot timpul anului, ele sunt cele mai căutate în timpul posturilor din cursul anului şi primăvara, când produsele alimentare vegetale se termină.

În instituţiile alimentaţiei publice de asemenea sunt oferite diverse legume şi fructe conservate.

4. Descrierea situaţiei la zi privind viabilitatea:

Odată cu dezvoltarea largă şi cultivarea legumelor, fructelor, se atestă o lărgire considerabilă a produselor conservate, astăzi în comunităţile rurale, cât şi în instituţiile alimentaţiei publice.

În familiile de la ţară se pregătesc diferite conserve de legume (ghiveciuri, icre de vinete, ardei, asorti de legume, legume în suc propriu, diferite sucuri şi paste de roşii, adjică etc.) şi din fructe (compoturi, sucuri, dulceţuri, magiun, fructe în suc propriu etc.).

Sunt pe larg conservate legumele şi fructele în fabricile ce activează în R. Moldova, care se găsesc în mare varietate în magazine sau ca produse de comerţ extern.

5. Data inventarierii, specialistul:

11.09.2010. Valentina Iarovoi, cercetător ştiinţific, Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală

6. Referinţe la literatură, discografie, materiale audiovizuale, manuscrise aflate în comunitate, materiale de arhivă, diferite imagini:

Laşcu N. Cum trăiau românii. Bucureşti, 1965.

* Atlasul etnografic al României. Nr. 4, 1978. Bucureşti.

* Materiale de teren.

Iarovoi V. Promovarea formelor tradiţionale de prelucrare a produselor alimentare – cale de sporire a economiei satului // Conferinţa naţională – „Comunităţile rurale şi renaşterea satului”. Chişinău, 2005.

Subscribe to Fluxuri Distribuţie