Fructe uscate, afumate

1. Identificare: nume general, local, definiţie scurtă, circulaţie, similitudini transfrontaliere:

Nume general: fructe uscate, afumate

Nume local: uscături – mere, prune, porumbrele, pere, cireşe etc.

A usca: a deshidrata legume, fructe, pentru a le păstra mai multă vreme;

uscare – acţiunea de a usca şi rezultatul ei;

uscătorie – instalaţie specială pentru uscatul produselor agricole // Dicţionarul limbii române moderne. Bucureşti, 1958.

A afuma – a expune un aliment la fum cu scopul de a-l conserva.

Afumare – acţiunea de a afuma

Afumat – care a fost expus la fum cu scopul conservării.

Afumătorie – instalaţie specială pentru afumarea prunelor, cărnii etc. // Dicţionarul limbii române moderne. Bucureşti, 1958.

Din vechime Moldova a avut livezi multe şi mari. Practic odată cu întemeierea gospodăriei se plantau şi pomi fructiferi. Fructele se consumau proaspete la cules sau se păstrau pentru mai mult timp crude (în beciuri, în gropi, în podul casei, în fân), uneori agăţate la coarda casei în „casa mare”; sau conservate prin murare, afumare, uscare sau fierbere, sub formă de gemuri (magiun, povidlă etc.).

Încă din secolul al II-lea î.e.n. conservarea fructelor era în seama gospodinelor. Procedeul cel mai primitiv era răspândit printre ţărani păstrat până în zilele noastre, era uscarea fructelor prin expunerea lor la soare. Procedeul era practicat pe scară largă şi în secolul I î.e.n. când Columella susţine că aceste fructe astfel uscate contribuiau în mare măsură la hrana ţăranilor în timpul iernii.

Un alt procedeu constă în uscarea lor înceată la fumul cuptoarelor unde se lucra fierul.

Aceste metode de conservare a fructelor sunt practicate pe întreg teritoriul R. Moldova. Cu denumiri  şi metode  similare sunt înregistrate pe teritoriul României, Bucovina, Dobrogea etc. în Ucraina şi la grupele conlocuitoare din Moldova.

Practica conservării fructelor prin uscare, afumare s-a consemnat în majoritatea satelor din R.Moldova.

Cea mai frecventă metodă este uscarea fructelor la soare, care se practică pe larg în comunităţile rurale.

La soare se usucă merele, perele văratice care se taie felii subţiri şi se întind la soare p poliţe sau lese speciale. La soare se usucă după aceleaşi metode cireşele amare, porumbrelele, fructele de măceş, coarnele etc.

Fructele mai mustoase se usucă adăugător în cuptor, mai ales după ce coc pâinea sau fac un foc mic.

Fructele se întind în tăvăli şi se dau în cuptor.

2. Caracterizare: descriere, funcţii, aspecte morfologice, mod de manifestare

Afumarea, uscarea prunelor şi păstrarea lor este cea mai veche şi răspândită metodă de conservare a acestor fructe, metodă ce se practică în orice gospodărie pe întreg teritoriul ţării, îndeosebi în zona de centru, unde se află multe livezi de prune.

Prunele se usucă pe lozniţă – o instalaţie specială pentru uscatul prunelor. În trecut aproape în fiecare gospodărie ţărănească se găsea câte o lozniţă.

Afumarea fructelor reprezintă o combinaţie a doi factori – căldura şi fumul, primul contribuie la deshidrarea fructelor, iar fumul la conservare şi aromarea lor. Afumarea fructelor cere o supraveghere continuă.

Pe timpuri, în sate erau puncte speciale de colectare a surpluselor de fructe de la populaţia rurală, care se uscau în cuptoare speciale. Astfel uscarea prunelor din ocupaţie individuală casnică a devenit o ramură a dezvoltării economice şi de comerţ.

3. Descrierea comunităţii(lor), grupurilor, persoanelor sau instituţiilor purtătoare:

La sfârşitul secolului XIX – începutul sec. XX uscarea prunelor din ocupaţie casnică a devenit o ramură a dezvoltării economice şi de comerţ în Moldova, care ajunsese în acest timp principalul furnizor în exportul prunelor uscate.

4. Descrierea situaţiei la zi privind viabilitatea:

S-a menţionat că în Moldova se cultivă diferite sorturi de fructe şi se culeg din natură pomuşoare, care se usucă pentru iarnă. Astfel afumarea, uscarea fructelor e o ocupaţie tradiţională intrată în comunităţile rurale şi chiar şi la oraş.

Fructe uscate, mai ales prunele uscate se găsesc în vânzare la pieţele din oraş.

În R. Moldova sunt unele firme şi societăţi case se ocupă special de uscarea şi afumarea fructelor pentru comerţ şi export.

Se organizează diferite expoziţii la MoldEXPO, unde aceste firme îşi prezintă producţia de fructe uscate.

5. Data inventarierii, specialistul:

09.02.2011. Valentina Iarovoi, cercetător ştiinţific, Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală

6. Referinţe la literatură, discografie, materiale audiovizuale, manuscrise aflate în comunitate, materiale de arhivă, diferite imagini:

O. Beceanu., A. Chira. Fructe, legume şi flori. Metode de prelungire a păstrării în stare proaspătă. Conserve de legume şi fructe. Bucureşti. Ed. MAST.

* Diete tradiţionale. Prepararea şi conservarea alimentelor // Anuarul muzeului etnografic al Moldovei, vol. II., Iaşi, 2002.

* Atlasul etnografic al României. Nr. 4, 1978. Bucureşti.

* Materiale de teren 200-2010.

Laşcu N. Cum trăiau românii. Bucureşti, 1965.

Subscribe to Fluxuri Distribuţie